Decizia nr. 344/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 și 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Anghel în Dosarul nr. 4.039/280/2005 (număr în format vechi 4.045/2005) al Judecătoriei Pitești - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 645D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.039/280/2005 (număr în format vechi 4.045/2005), Judecătoria Pitești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 și 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Anghel într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a unei amenzi judiciare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, din analiza prevederilor art. 108 pct. 1 lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă, se deduce că expresia "rea-credință" poate fi găsită de judecător în orice moment, cu toate că dispozițiile Codului civil prevăd că buna-credință se presupune întotdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credință, astfel că judecătorul poate constata chiar din faza judecării fondului că o cerere este introdusă cu rea-credință. Or, dacă judecătorul poate aplica amenzi după o simplă apreciere a cererii, partea nu mai are dreptul la un proces echitabil, iar drepturile sale pot fi suprimate printr-o intimidare cu amendă.

De asemenea, art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă menționează că cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere irevocabilă, nemaiputând fi contestată.

Judecătoria Pitești - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 108^1 și 108^5 din Codul de procedură civilă. Însă, din motivarea autorului excepției de neconstituționalitate, precum și din considerentele încheierii de sesizare, Curtea constată că, în realitate, sunt criticate doar dispozițiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) și e), precum și ale art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, texte asupra cărora Curtea urmează a se pronunța prin prezenta decizie.

Aceste prevederi au următorul cuprins:

- Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) și e): "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice;

b) formularea, cu rea-credință, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;

[...]

e) contestarea, cu rea-credință, a scrierii sau semnăturii unui înscris;";

- Art. 108^5 alin. 3: "Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 30 privind libertatea de exprimare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că din analiza prevederilor art. 108 pct. 1 lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă se deduce faptul că expresia "rea-credință" poate fi interpretată de judecător în orice moment, cu toate că dispozițiile Codului civil prevăd că buna-credință se presupune întotdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credință.

Curtea reține că textul criticat are în vedere o situație cu caracter de excepție și urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, fie de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, fie în scop șicanator, vexator etc.

De altfel, dispozițiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă se referă la introducerea cu "rea-credință" a unei cereri vădit netemeinice, or sintagma "vădit netemeinice" sugerează faptul că cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul cererii îl cunoaște. Evident că, după modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată etc., instanța își poate forma o convingere și poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credință, or textul de lege nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situație să o și sancționeze.

Pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanatoriu, vexator pentru magistrați ori pentru instanță.

De asemenea, Curtea, prin

Decizia nr. 1.403 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2012, sau

Decizia nr. 32 din 19 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 8 martie 2012, a reținut că activitatea procesuală a părților trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor prevăzute de lege, or stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Legea fundamentală.

Curtea observă că, în jurisprudența sa, a statuat, de exemplu, prin

Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăși, o prezumție a relei-credințe. De altfel, exercitarea abuzivă a unui drept se produce numai în situația în care acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.

2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate.

Prin numeroase decizii, spre exemplu

Decizia nr. 308 din 3 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2011,

Decizia nr. 848 din 23 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată și a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Astfel, Curtea a constatat că legiuitorul prin reglementarea art. 108^5 din Codul de procedură civilă a dorit instituirea unei căi de atac particulare, care se califică drept o cale specifică de retractare. Întrucât aplicarea amenzii constituie un incident procedural, ea va fi aplicată de către judecătorii învestiți cu acțiunea principală. Cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de către instanța care a dispus sancțiunea este firească, deoarece aplicarea amenzii nu implică o judecată de fond.

Dacă cererea de reexaminare este admisă ca urmare a constatării faptului că sancțiunea a fost aplicată fără temei sau cu încălcarea unor dispoziții legale, amenda aplicată poate fi revocată sau poate fi redusă în situația în care se apreciază ca fiind disproporționat cuantumul amenzii aplicate în raport cu abaterea săvârșită.

Prin urmare, în atare situație, există doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a ușura situația persoanei obligate la plata acesteia, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) și e), precum și ale art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Anghel în Dosarul nr. 4.039/280/2005 (număr în format vechi 4.045/2005) al Judecătoriei Pitești - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2012.