Decizia nr. 685/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) teza finală din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Maria Dalina Oancea în Dosarul nr. 6.872/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 11D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a autorului excepției s-a întors cu mențiunea că destinatarul nu se află la adresa menționată în dosar și aleasă ca domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la acest incident procedural.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând dispozițiile art. 98 din Codul de procedură civilă, consideră că procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, deliberând, reține că, în temeiul dispozițiilor art. 98 din Codul de procedură civilă, procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Astfel, arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul constituționalității dispozițiilor
art. 36 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, dispoziții care aveau un conținut asemănător textului de lege criticat în prezenta excepție de neconstituționalitate. În acest sens, invocă
Decizia nr. 709/2007 . Consideră însă că au intervenit elemente noi, care impun schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale. Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, asupra căreia s-a pronunțat Curtea Constituțională, în prezent, salarizarea personalului din justiție se face prin
Legea-cadru nr. 284/2010 , după criterii asemănătoare tuturor celorlalte categorii de personal salarizate din fonduri publice. Toate aceste categorii de personal beneficiază de un dublu grad de jurisdicție în litigiile privind drepturile salariale, excepție făcând doar personalul din justiție. Or, o asemenea diferență de tratament juridic nu este justificată obiectiv și rezonabil, întrucât natura dreptului disputat și tipul litigiului sunt aceleași, indiferent de categoria socio-profesională avută în vedere.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 7.183 din 30 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.872/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Excepția a fost ridicată de Maria Dalina Oancea cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ de încadrare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât nu prevăd o cale de atac a hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești cu privire la plângerile vizând hotărârile de stabilire a drepturilor salariale, așa cum se prevede în cazul tuturor celorlalte categorii socio-profesionale.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, textul de lege criticat contravenind prevederilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor de judecată și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze prin lege competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, fără alte restricții decât cele rezultate din dispozițiile constituționale sau din actele normative internaționale. Constituția nu prevede obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești. De asemenea, nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât magistrații sunt supuși unui statut profesional diferit de cel al altor categorii profesionale, ceea ce justifică instituirea unui tratament juridic diferit.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora "Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile."
Din analiza motivării excepției de neconstituționalitate, Curtea constată însă că autorul excepției nu critică prevederile de lege care stabilesc termenul și competența instanțelor de judecată de a soluționa litigiile privind drepturile salariale, ci doar pe acelea care prevăd caracterul irevocabil al hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată și care exclud un al doilea grad de jurisdicție, respectiv prevederile ultimei teze a art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI la
Legea-cadru nr. 284/2010 . Prin urmare, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe doar cu privire la constituționalitatea acestor prevederi de lege.
Autorul excepției consideră că acest text de lege contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea unor prevederi de lege având un conținut asemănător celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 709 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007, și
Decizia nr. 407 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 20 mai 2008, Curtea a constat că dispozițiile
art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, sunt constituționale. În acest sens a reținut că judecătorii, procurorii și celelalte categorii de personal din sistemul justiției se află într-o situație obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea și alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum și cu privire la exercitarea căilor de atac.
De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul, prin urmare, este în drept ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun.
Ulterior pronunțării acestor decizii, reglementarea privind salarizarea personalului din justiție a fost încadrată în contextul mai larg al
Legii-cadru nr. 284/2010 , care, în art. 5, a stabilit criterii unice de realizare a ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Totodată, art. 10 și 11 din aceeași lege au stabilit un tabel unic al coeficienților de ierarhizare, precum și tranșe de vechime aplicabile tuturor acestor categorii de personal.
Referindu-se, de asemenea, la toate categoriile de personal,
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010
prevede că "(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile lucrătoare.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris."
Acest text de lege consacră, așadar, atât o procedură prealabilă, de contestare a actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale la ordonatorul de credite, cât și o procedură jurisdicțională, ce se desfășoară în fața instanțelor de judecată.
Articolul 30
din Legea-cadru nr. 284/2010
nu detaliază cu privire la căile de atac ale hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată, aplicându-se astfel prevederile dreptului comun, respectiv dispozițiile art. 274 și art. 275 din Codul muncii, respectiv cele ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță în cauze având ca obiect drepturi salariale pot fi atacate în recurs.
Printr-o reglementare distinctă, dispozițiile art. 7 din anexa nr. VI din aceeași lege prevăd că personalul din justiție nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale "poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile." În mod asemănător celor prevăzute în
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 , această procedură administrativă este urmată de posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate cu prilejul soluționării contestațiilor la instanțele de judecată, așa cum se stabilește în alin. (2) al aceluiași articol, potrivit căruia "împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri". Spre deosebire însă de dispozițiile
art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 , ultima teză a art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI la aceeași lege stabilește că "hotărârile pronunțate sunt irevocabile", consecința fiind aceea a imposibilității supunerii acestor hotărâri unui al doilea grad de jurisdicție, respectiv recursului.
Curtea constată că, în contextul avut în vedere, respectiv cel al reglementării unitare a
Legii-cadru nr. 284/2010 , se impune a fi analizat dacă diferența de tratament juridic dintre personalul din justiție și celelalte categorii de personal mai poate fi considerată ca fiind în acord cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.
În acest sens, Curtea reține că interpretarea pe care Curtea Constituțională a dat-o principiului egalității în drepturi a cetățenilor în jurisprudența sa a fost îndeaproape legată de sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului l-a dat principiului nediscriminării. În acest sens, prin
Decizia nr. 82 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 13 aprilie 2012, instanța de contencios constituțional a reținut că "violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite".
Raportat la aceste criterii, precum și la materia avută în vedere, respectiv salarizarea și drepturile ce decurg din aceasta, Curtea apreciază că, în prezent, diferența de tratament juridic dintre personalul din justiție și celelalte categorii salarizate din fonduri publice nu mai este justificată în mod obiectiv și rațional. Astfel, deși supus unui statut aparte sub aspectul drepturilor și îndatoririlor profesionale, personalul din justiție este, potrivit
Legii-cadru nr. 284/2010 , salarizat după criterii asemănătoare tuturor celorlalte persoane salarizate din fondurile publice. Așa fiind, interdicția acestora de a apela la un al doilea grad de jurisdicție în litigiile privind drepturile salariale este lipsită de un temei obiectiv și rezonabil care să justifice diferența de tratament juridic.
Curtea constată, așadar, că nu orice situație diferită în care se află diverse persoane poate fi considerată ca justificând instituirea unui tratament juridic diferențiat, ci doar acel criteriu determinant pentru textul de lege în discuție, respectiv cel care face obiectul reglementării, iar privit din această perspectivă, art. 7 alin. (2) teza finală din anexa nr. VI la
Legea-cadru nr. 284/2010
este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Dalina Oancea în Dosarul nr. 6.872/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că art. 7 alin. (2) teza finală din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, teză potrivit căreia "Hotărârile pronunțate sunt irevocabile", este neconstituțională.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului și primului-ministru și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.