Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 504/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
15 mai 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 554 din 7 august 2012
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 7.880 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rocmis Company" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.534.01/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 846D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca inadmisibilă deoarece critica autorului excepției privește o pretinsă omisiune legislativă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.534.01/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIa comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Rocmis Company" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe comerciale în al cărei dispozitiv a fost menționată calea de atac a recursului, iar nu cea a apelului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat este incomplet și cu aplicare echivocă, astfel încât instanțele judiciare au considerat că au opțiunea de a-l aplica sau nu. În formularea art. 2 din Codul de procedură civilă lipsește mențiunea potrivit căreia încălcarea dreptului la calea de atac a apelului este sancționată cu nulitate absolută, motiv pentru care instanța care a judecat cauza în fond "a desființat dreptul de apel, trimițând dosarul în recurs".

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu art. 2 reglementează căile de atac, ci acesta stabilește competența tribunalelor, doar art. 282 și art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează căile de atac exercitabile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorie sau tribunal.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează prevederile art. 2 din Codul de procedură civilă, care aveau, la momentul sesizării Curții Constituționale, următorul cuprins:

- "Tribunalul judecă:

1. în primă instanță:

a) procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;

b) procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;

c) conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe;

d) procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel;

e) procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială;

f) procesele și cererile în materie de expropriere;

g) cererile pentru încuviințarea, nulitatea sau desfacerea adopției;

h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale;

i) cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite a hotărârilor date în țări străine;

2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță;

3. ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;

4. în orice alte materii date prin lege în competența lor."

Ulterior, la data de 1 octombrie 2011, art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă a fost abrogat de

art. 219 pct. 1 din cap. X al Legii nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea supremației Constituției și a legilor și pe cele ale art. 20 alin. (2) prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică o pretinsă omisiune legislativă constând în faptul că în art. 2 din Codul de procedură civilă nu este reglementată calea de atac a apelului pentru toate hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță.

Curtea constată că autorul excepției solicită instanței de contencios constituțional completarea textului de lege criticat în vederea înlăturării unei omisiuni legislative fără relevanță constituțională. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel încât excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rocmis Company"- S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.534.01/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.