Decizia nr. 1093/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Cristinel Constantin Simon în Dosarul nr. 11.607/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 521D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 621D/2010, nr. 701D/2010 și nr. 747D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Marian George Gheonea, de Ștefania Banea și de Alexandrina Nicu în dosarele nr. 11.605/302/2009, nr. 11.606/302/2009 și nr. 11.608/302/2009 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 621D/2010, nr. 701D/2010 și nr. 747D/2010 la Dosarul nr. 521D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 23 februarie 2010, 24 februarie 2010, 18 februarie 2010 și 19 februarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 11.607/302/2009, nr. 11.605/302/2009, nr. 11.606/302/2009 și nr. 11.608/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Cristinel Constantin Simon, de Marian George Gheonea, de Ștefania Banea și de Alexandrina Nicu în cauze privind anularea unor procese-verbale de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile

art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991

restrâng libertatea de întrunire, garantată de Constituție, și operează o discriminare pe criterii de opinie și apartenență politică, deoarece impun obținerea avizului comisiei sau a autorizației necesare organizării unei întruniri publice pașnice. Or, este evident, susțin autorii excepției, că respectivul aviz este imposibil de obținut, deoarece protestatarii au opinii diferite sau aparțin unui alt partid politic decât cel din care face parte, de pildă, primarul comunității.

Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 29 septembrie 2004, cu următorul conținut:

- Art. 26 lit. a): "Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni:

a) organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise;".

Autorii excepției consideră că textul de lege menționat încalcă prevederile constituționale ale art. 4 și art. 16 alin. (1), invocate sub aspectul interzicerii discriminării pe criterii de opinie și apartenență politică, și ale art. 39 care reglementează libertatea întrunirilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, prin

Decizia nr. 1.123 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, respingând excepția de neconstituționalitate.

Curtea a arătat, în esență, că dispozițiile

Legii nr. 60/1991 , potrivit cărora desfășurarea adunărilor publice este permisă doar cu condiția declarării lor prealabile, nu contravin libertății de întrunire, reglementate de Constituția României și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a invocat, cu acel prilej, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu cauzele Platform "Arzte fur das Leben" contra Austriei, 1985, și Rassemblement jurassien contra Elveției, 1979, unde instanța de la Strasbourg a reținut că art. 11 din Convenție presupune că fiecare stat este în măsură să adopte măsuri rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a manifestațiilor licite ale cetățenilor săi și că pentru întrunirile ce au loc pe căile publice nu este exagerată impunerea obligației de a se obține o autorizație prealabilă, întrucât autoritățile au posibilitatea, în aceste condiții, să vegheze asupra respectării ordinii publice și să ia măsurile necesare pentru ca libertatea manifestațiilor să fie pe deplin asigurată.

Soluția pronunțată cu acel prilej și argumentele pe care aceasta s-a bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.

În plus, Curtea observă că și jurisprudența mai recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului este în același sens. De exemplu, prin Hotărârea din 7 octombrie 2008, pronunțată în cauza Eva Molnar contra Ungariei, Curtea de la Strasbourg a stabilit că paragraful 2 al art. 11 din Convenție îndreptățește statele să impună restricții legale ale exercițiului libertății de întrunire. Totodată, aceste restricții ale libertății adunărilor pașnice desfășurate în locuri publice sunt menite a asigura protecția drepturilor celorlalți, în special în ceea ce privește prevenirea dezordinii și menținerea unei ordini în trafic.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 18 decembrie 2007, pronunțată în cauza Nurettin Aldemir și alții contra Turciei, faptul că, de principiu, cerința obținerii unei notificări prealabile nu afectează esența dreptului la întruniri și că nici impunerea obținerii unei autorizații prealabile - din rațiuni de ordine publică și securitate națională - pentru organizarea și desfășurarea unei adunări publice nu este contrară spiritului art. 11. În opinia instanței de contencios al drepturilor omului, pe de-o parte, orice demonstrație în spațiul public poate cauza o anumită afectare a normalității cotidiene, iar, pe de altă parte, este important ca autoritățile să ia măsurile necesare, de exemplu, asigurarea unui echipaj de prim ajutor la locul desfășurării demonstrației, de orice natură ar fi aceasta. De aceea, este esențial ca organizatorii și participanții la orice adunări publice - ca actori ai procesului democratic - să se conformeze regulilor democrației, prin respectarea normelor juridice ce reglementează acest domeniu (Hotărârea din 29 noiembrie 2007 pronunțată în Cauza Balăik și alții contra Turciei).

În ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la generarea unei stări de discriminare pe criterii de opinie și apartenență politică, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută, întrucât organizarea și desfășurarea de adunări publice constituie contravenție, potrivit dispozițiilor de lege criticate, numai dacă acestea sunt nedeclarate, neînregistrate sau interzise. Prin urmare, ceea ce a avut în vedere legiuitorul atunci când a sancționat fapta de a organiza sau desfășura adunări publice fără să fi fost declarate, înregistrate sau permise, este numai împrejurarea că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege și nicidecum apartenența participanților la un anumit partid politic. Așadar, dispozițiile de lege criticate se aplică în aceeași măsură tuturor persoanelor, indiferent de opiniile sau de convingerile politice ale acestora, respectând astfel dispozițiile art. 4 și art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind faptul că "respectivul aviz este imposibil de obținut, deoarece protestatarii au opinii diferite sau aparțin unui alt partid politic decât cel din care face parte, de pildă, primarul comunității", Curtea constată că aceasta reprezintă, de fapt, o critică privind legalitatea actului emis de către o autoritate publică, critică ce poate fi adusă în fața instanțelor de judecată, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Cristinel Constantin Simon, de Marian George Gheonea, de Ștefania Banea și de Alexandrina Nicu în dosarele nr. 11.607/302/2009, nr. 11.605/302/2009, nr. 11.606/302/2009 și nr. 11.608/302/2009 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2010.