Decizia nr. 1024/2010

privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

pentru aprobarea

Decizia nr. 269 din 16 martie 2010 .

privind cinematografia, excepție ridicată de Societatea Comercială "Troplast Construct" - S.R.L. din Bacău, reprezentată legal prin administrator Ghiocel Lupu, în Dosarul nr. 10.619/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. II pct. 2, 11 și 12 din Legea nr. 328/2006 , și ca neîntemeiată, în ceea ce privește prevederile art. II pct. 1, 5 și 9 din același act normativ. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10.619/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 și 12 din Legea nr. 303/2008

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

pentru aprobarea

privind cinematografia".

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Troplast Construct" - S.R.L. din Bacău, reprezentată legal prin administrator Ghiocel Lupu, într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de apel formulate de Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România-Film" împotriva unei sentințe comerciale pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a comercială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că reglementarea criticată dispune trecerea din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale a unor bunuri imobile și mobile fără ca acestea să fie declarate ca fiind bunuri de uz sau de interes public local, încălcând astfel dispozițiile

art. 136 alin. (2) din Constituție și prevederile Legii nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. De altfel, acest din urmă act normativ - legea organică în materia proprietății publice - "nu prevede nicio modalitate de trecere a unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al unității administrativteritoriale, ceea ce prevede, în schimb,

Legea nr. 303/2008 ". Totodată, "nu există și nu poate exista potrivit Constituției și

Legii nr. 213/1998

un domeniu public sau privat al autorității administrativ-teritoriale", astfel cum prevede " art. II pct. 9 din Legea nr. 303/2008 ", și nici subiectul de drept public determinat de "sectoarele municipiului București", deoarece unitățile administrativ-teritoriale, menționate în art. 136 alin. (2) din Constituție, reprezintă, potrivit

art. 21 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , "comuna, orașul și județul". Mai susține autorul excepției că prevederile art. II pct. 5 din legea atacată încalcă principiul autonomiei locale, statuat de art. 120 alin. (1) din Constituție, deoarece "consiliul local al unității administrativ-teritoriale beneficiare este obligat să își însușească, prin hotărâre, preluarea unui bun, în proprietate publică, doar pe baza voinței primarului și a reprezentantului Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», exprimată prin intermediul unui simplu protocol".

De asemenea, apreciază că textele de lege criticate contravin și principiului statuat de art. 136 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile". Astfel, cu toate că prin art. II pct. 1 din legea examinată sălile și grădinile de spectacol cinematografic sunt trecute din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, iar prin pct. 9 al aceluiași articol se interzice autorităților administrației publice locale trecerea imobilelor preluate în temeiul acestor prevederi legale din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorități, totuși, la pct. 11 se dispune că autoritățile administrației publice locale pot iniția procedura de privatizare în favoarea titularului contractului de închiriere a respectivului imobil.

Cu privire la bunurile mobile rezultate prin investițiile contractantului, se arată că, "deși pct. 1 al

art. II din Legea nr. 303/2008

dispune că bunurile mobile trec în domeniul public, la pct. 2 al aceluiași articol se arată că aceste bunuri trec, în același timp, și în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale ale acestora". Se realizează, astfel, o naționalizare, un transfer silit de proprietate, care operează din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România-Film", ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție.

În sfârșit, se mai arată că

a fost adoptată cu încălcarea art. 76 alin. (1) din Constituție, deoarece prevederile legale criticate au fost introduse și adoptate în Camera Deputaților după ce legea fusese dezbătută și adoptată în Senat ca primă Cameră sesizată, iar la adoptarea legii nu a fost întrunit cvorumul necesar, respectiv votul majorității fiecărei Camere, ci votul majorității membrilor prezenți, necesar adoptării legilor ordinare.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile de lege criticate reprezintă o măsură legislativă necesară pentru satisfacerea interesului public general privind accesul la cultură. Totodată, arată că legiuitorul poate să reglementeze transmiterea unor bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale, fără a aduce atingere dispozițiilor art. 44 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul excepției, îl constituie prevederile

art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 și 12 din Legea nr. 303/2008

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

pentru aprobarea

privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.

În realitate, din examinarea succesiunii actelor normative în materie, obiectul excepției, asupra căruia Curtea urmează a se pronunța, îl constituie prevederile

art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 și 12 din Legea nr. 328/2006

pentru aprobarea

privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006.

Aceste texte au fost modificate și completate prin

art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2008

pentru modificarea și completarea

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

pentru aprobarea

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008. Ulterior, prevederile

art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2008

au fost, la rândul lor, modificate și completate prin pct. 8 al articolului unic din

Legea nr. 303/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.

Așa fiind, textele legale criticate au următorul conținut:

"Art. II. - 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la

privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 328/2006 , cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective.

2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora.

(...)

5. Punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativteritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre. (...)

9. Prin derogare de la dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, se interzice autorităților administrației publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorități administrativ-teritoriale. (...)

11. În cazul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autoritățile administrației publice locale pot iniția procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispozițiilor

Legii nr. 346/2004

privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant și au fost respectate toate clauzele contractuale.

12. În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenția de cumpărare consiliului local al autorității administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră supremația Constituției și obligativitatea respectării sale și a legilor, art. 44 alin. (1) referitor la principiul garantării dreptului de proprietate privată, art. 73 alin. (3) lit. m) conform cărora regimul juridic general al proprietății și al moștenirii se reglementează prin lege organică, art. 76 alin. (1) care prevăd că "Legile organice (...) se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere", art. 120 alin. (1) referitor la principiul autonomiei locale și celor ale art. 136 alin. (2) potrivit cărora proprietatea publică este garantată prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate în cauza de față, și cu o motivare identică.

În acest sens, este

Decizia nr. 269 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, prin care Curtea a constatat că prevederile

art. II pct. 11 și 12 din Legea nr. 328/2006 , astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

pentru aprobarea

privind cinematografia sunt neconstituționale.

De asemenea, Curtea a constatat că sunt neconstituționale și prevederile

art. II pct. 2 din Legea nr. 328/2006 , în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor și al grădinilor de spectacol cinematografic.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II pct. 1, 5 și 9 din Legea nr. 328/2006 , prin aceeași decizie, Curtea a constatat că acestea sunt constituționale, iar excepția a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II pct. 2, 11 și 12 din Legea nr. 328/2006 , astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

pentru aprobarea