Decizia nr. 1193/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1),

art. 45, 53 și 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, precum și ale

Legii nr. 409/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , excepție ridicată de Anton Zega Macedon în Dosarul nr. 10.315/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28, art. 76 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituție, menținându-și criticile doar în raport cu art. 115 alin. (6) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, considerând că instanța constituțională a fost legal învestită cu judecarea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată.

Curtea respinge cererea formulată, întrucât renunțarea la judecată, chiar și cu privire numai la anumite aspecte ale excepției de neconstituționalitate invocate în fața instanței de judecată, nu este compatibilă cu procedura din fața Curții Constituționale, având în vedere dispozițiile

art. 55 din Legea nr. 47/1992 . Litigiul constituțional se circumscrie limitelor actului de sesizare al instanței de judecată, care implicit ia în considerare excepția de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost motivată în fața sa.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10.315/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1),

art. 45, 53 și 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, precum și ale

Legii nr. 409/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , excepție ridicată de Anton Zega Macedon într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

creează un subiect de drept privat privilegiat, respectiv A.V.A.S. În calitate de cesionar al unor credite de la bănci, atribuțiile conferite instituției prin acest text legal corespund dreptului civil și ar fi trebuit supuse regimului de drept comun, pentru a nu genera inegalități și discriminări. Or, A.V.A.S. beneficiază de un regim privilegiat, printr-o reglementare legală specială, nu numai față de toți ceilalți creditori titulari de drepturi civile similare, ci și față de debitorii cedenți incluși în sfera de aplicare a ordonanței. În ceea ce îi privește pe aceștia din urmă, autorul arată că o datorie de natură delictuală a unei persoane care nu s-a aflat în niciun raport juridic cu A.V.A.S. și care nu este nici debitor în raport cu contractul de cesiune este susceptibilă de fi supusă fie dreptului execuțional comun, fie prevederilor mai puțin favorabile ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , după calitatea și vrerea creditorului. Astfel, ca urmare a cesiunii către A.V.A.S, debitorul se găsește în litigiu cu un cesionar cu drepturi mai mari decât cele ale creditorului cedent. Așa fiind, se aduce atingere dispozițiilor constituționale care prevăd că "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți". În continuare, arată că A.V.A.S. se bucură de puteri discreționare, așa cum reiese din dispozițiile art. 41, 53, art. 55 alin. (1) lit. b) și c) din aceeași ordonanță, care aduc atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1) și art. 28 din Constituție. Această restrângere nu putea opera, însă, printr-o ordonanță de urgență, așa cum reiese din art. 115 alin. (6) din Constituție, iar această ordonanță nu a fost aprobată prin lege organică.

Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 și

art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 409/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, lege care, în ansamblul său, face de asemenea obiect al excepției de neconstituționalitate.

Prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , criticate ca fiind neconstituționale, au următorul conținut:

- Art. 12: "(1) În vederea îndeplinirii rolului său, A.V.A.S. are următoarele atribuții principale:

a) preluarea cu plată a creanțelor neperformante și a creanțelor comerciale asociate acestora. Plata sau emiterea de titluri de valoare negociabile se va face în condițiile art. 17;

b) preluarea fără plată a unor creanțe fiscale, conform legii;

c) preluarea cu/fără plată a unor creanțe comerciale, conform legii;

d) preluarea fără plată a unor acțiuni/părți sociale deținute de stat;

e) exercitarea tuturor drepturilor și îndeplinirea tuturor obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar/asociat a statului;

f) valorificarea creanțelor neperformante, creanțelor comerciale și a creanțelor fiscale preluate, la valoarea nominală a acestora, prin:

- plata eșalonată, efectuată de debitor după încheierea unei convenții de eșalonare cu A.V.A.S., asigurată în mod corespunzător cu garanții;

- cesiunea creanțelor, prin negociere directă, ca urmare a primirii unei oferte de cumpărare;

- subrogația în drepturile de creanță ale A.V.A.S., prin negociere directă, ca urmare a primirii unei oferte de plată integrală de la un terț;

- stingerea creanțelor ca efect al dării în plată;

- conversia creanțelor în acțiuni;

g) valorificarea creanțelor neperformante, creanțelor comerciale și a creanțelor fiscale preluate, la valoarea de piață a acestora, rezultată din raportul dintre cerere și ofertă, prin:

- cesiunea creanțelor prin licitație publică;

- executarea silită prin poprirea tuturor veniturilor debitorului, urmăribile potrivit legii;

- executarea silită a bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea debitorului sau garanților, declarate urmăribile potrivit prezentei ordonanțe de urgență, în vederea valorificării prin licitație publică;

- alte măsuri de natură să faciliteze valorificarea superioară a creanțelor, inclusiv valorificarea asociată cu creanțe comerciale preluate de către A.V.A.S.;

h) valorificarea acțiunilor deținute de stat și administrate de A.V.A.S., la valoarea de piață a acestora, rezultată din raportul dintre cerere și ofertă, prin:

- operațiuni specifice piețelor reglementate, interne sau internaționale, pentru societățile deținute public;

- cesiunea acțiunilor prin licitație publică, internă sau internațională, pentru societățile de tip închis;

i) valorificarea părților sociale deținute de stat și administrate de A.V.A.S., la valoarea de piață a acestora, rezultată din raportul dintre cerere și ofertă, prin:

- cesiunea părților sociale prin negociere directă, în cazul în care există și alți asociați în societatea comercială;

- cesiunea părților sociale prin licitație publică;

j) valorificarea unor active ale regiilor autonome și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, prin licitație publică.

(2) A.V.A.S. îndeplinește orice alte atribuții care îi revin prin acte normative.";

- Art. 13 alin. (5): "Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.";

- Art. 41 alin. (1): "Titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate.";

- Art. 45: "Cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere.";

- Art. 53: "Organele de poliție, persoanele fizice și juridice, precum și celelalte organe competente prevăzute la art. 52 alin. (2) sunt obligate să dea de îndată relațiile solicitate de corpul de executori, fără perceperea vreunei taxe ori a vreunui tarif.";

- Art. 55: "(1) În exercitarea atribuțiilor ce le revin executorii A.V.A.S. pot:

a) să între în orice incintă de afaceri a debitorului persoană juridică sau în alte incinte ale acestuia, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit;

b) să între în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului persoană fizică, precum și să cerceteze toate locurile în care acesta își păstrează bunurile;

c) să solicite și să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.

(2) Executorii pot intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reședința unei persoane fizice, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz executorul va cere autorizarea instanței judecătorești competente, aplicându-se dispozițiile Codului de procedură civilă, privind ordonanța președințială."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 124 alin. (2) care consacră caracterul unic imparțial și egal al justiției, art. 115 alin. (6) prin care se arată că dispozițiile unei ordonanțe de urgență nu pot afecta drepturile și libertățile prevăzute de Constituție, art. 26 alin. (1) privind respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private, art. 27 alin. (1) referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privind secretul corespondenței și art. 76 alin. (1) referitor la majoritatea cu care se adoptă legile organice.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 83 din 26 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010, s-a mai pronunțat în raport cu o critică identică de neconstituționalitate. Astfel, Curtea a reținut că atribuțiile principale ale acestei instituții, prevăzute de

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , includ preluarea și valorificarea creanțelor neperformante și a creanțelor comerciale asociate acestora, a unor creanțe fiscale și unor creanțe comerciale, preluarea, administrarea și valorificarea unor acțiuni/părți sociale deținute de stat, precum și valorificarea unor active ale regiilor autonome și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar.

Cu același prilej, Curtea a constat, așadar, că rolul îndeplinit de A.V.A.S., prin însăși natura activelor valorificate, care au o strânsă legătură cu bugetul de stat și datoria publică internă, nu poate fi redus la acela de simplu cesionar al unor creanțe, așa cum se susține în motivarea excepției de neconstituționalitate. Această împrejurare justifică instituirea unor proceduri care să asigure celeritatea și siguranța valorificării activelor de către A.V.A.S., inclusiv prin instituirea unui termen de prescripție special, a unei proceduri de soluționare a litigiilor și a unei proceduri de executare speciale. Atât timp cât, pe parcursul acestor proceduri, persoanele interesate nu sunt împiedicate să își exercite drepturile lor procesuale garantate de Constituție, legiuitorul este liber, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din acest act normativ fundamental, să reglementeze competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, în funcție de situațiile specifice avute în vedere.

Această reglementare nu contravine prevederilor 124 alin. (2) din Constituție, care consacră caracterul unic și egal al justiției. Astfel, semnificația unicității justiției este aceea că aceasta se înfăptuiește de același sistem de organe, al instanțelor judecătorești, indiferent de natura litigiului, aspect ce nu este înfrânt de dispozițiile de lege criticate. În ceea ce privește egalitatea înfăptuirii justiției, aceasta, asemănător principiului egalității în drepturi a cetățenilor, nu presupune uniformitate, astfel că existența unor dispoziții legale cu caracter special, justificate de situațiile deosebite avute în vedere de legiuitor, nu înseamnă nesocotirea acestei cerințe constituționale.

Cât privește aspectul invocat de autorul excepției, potrivit căruia, nefiind parte în contractul de credit cu A.V.A.S., nu este justificat ca, prin preluarea creanței de către această autoritate, să fie supus unui tratament diferit de cel aplicabil altor debitori, Curtea a reținut că, pe lângă obligațiile asumate prin contract, părțile trebuie să se supună în egală măsură și prevederilor legale. Astfel, părțile unui contract își asumă nu doar drepturile și obligațiile stabilite prin acesta, ci și toate consecințele juridice prevăzute în legislația în vigoare.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia măsurile de executare a creanțelor de către A.V.A.S. ar fi abuzive, ducând la încălcarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la respectarea vieții intime, familiale și private, inviolabilitatea domiciliului și secretul corespondenței, Curtea a constatat că executarea silită a unei obligații intervine ca urmare a neîndeplinirii benevole a ei de către debitor, așa cum a fost asumată. Altfel spus, protejarea drepturilor fundamentale amintite nu trebuie absolutizată, astfel încât să conducă la însăși negarea posibilității creditorului de a-și valorifica dreptul său. În plus, Curtea observă că pe parcursul executării debitorul beneficiază de garanții ce au în vedere protejarea drepturilor sale. În acest sens,

art. 55 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

prevede că dreptul executorilor de a intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reședința unei persoane fizice se realizează doar cu acordul acesteia, iar în caz de refuz executorul va trebui să obțină autorizarea instanței judecătorești competente, pe calea ordonanței președințiale.

Neexistând elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1),

art. 45, 53 și 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, precum și ale

Legii nr. 409/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , excepție ridicată de Anton Zega Macedon în Dosarul nr. 10.315/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2010.