Decizia nr. 1243/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 280 alin. 5 și art. 582 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 7.798/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, având în vedere faptul că neconstituționalitatea reglementării criticate este dedusă din compararea unor texte de lege, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.798/2/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 280 alin. 5 și art. 582 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" - S.A. din Constanța într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin prevederile de lege criticate din Codul de procedură civilă s-a prevăzut posibilitatea atacării cu recurs a încheierii pronunțate în temeiul art. 280 alin. 5 din Codul de procedură civilă, cu toate că într-o procedură similară, reglementată de art. 403 alin. 4 din același cod, legiuitorul a eliminat recursul. În acest context, apreciază că nu există nicio rațiune pentru care legiuitorul să trateze în mod diferit două instituții identice prin efectele lor, ce au ca scop protejarea debitorului împotriva măsurilor de executare silită a unor drepturi nedefinitive sau împotriva măsurilor de executare silită nelegale, cât timp, în ambele cazuri, creditorul beneficiază de garanții suficiente pentru acoperirea eventualelor daune cauzate de asemenea măsuri. Astfel, arată că atât în cazul prevederilor art. 403 alin. 4, cât și în cazul celor ale art. 280 alin. 5 debitorul este obligat să consemneze o cauțiune, fără însă a beneficia și de o egalitate cu privire la beneficiul suspendării. În consecință, autorul excepției apreciază că se impune, în baza principiului egalității în drepturi și al echității, ca și în cazul suspendării provizorii a unei hotărâri nedefinitive, căreia lege i-a conferit caracter executoriu (art. 280 alin. 5 din Codul de procedură civilă), să fie recunoscută aceeași forță juridică încheierii prin care se dispune suspendarea (precum în cazul dispozițiilor art. 403 alin. 4 din același cod), respectiv să se recunoască acesteia caracterul unei hotărâri irevocabile, nesupusă niciunei căi de atac.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată nefiind în contradicție cu normele constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 280 alin. 5 și art. 582 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 280 alin. 5: "Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. 4.";

- Art. 582: "Ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Instanța de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

Recursul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților. Dispozițiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunțării și redactarea ordonanței sunt aplicabile.

Împotriva executării ordonanței președințiale se poate face contestație."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la apărare și art. 124 alin. (2) potrivit cărora "justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală și cu motivări similare.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.669 din 15 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 23 februarie 2010, sau

Decizia nr. 333 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, Curtea a statuat că prevederile art. 582 și art. 280 alin. 5 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Curtea reține însă că în prezenta cauză criticile formulate se fundamentează, în mare parte, pe compararea textelor ce fac obiectul excepției cu alte prevederi legale, respectiv pun în discuție interpretarea și aplicarea lor. Or, asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, ci a instanțelor de judecată ori a legiuitorului, după caz.

Aceasta întrucât, pe de o parte, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", iar, pe de altă parte, așa cum Curtea s-a pronunțat în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 280 alin. 5 și art. 582 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 7.798/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2010.