Decizia nr. 1102/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepție ridicată de Lucia Adina Trandafirescu și Jenica Natalia Bulacovschi în Dosarul nr. 10.962/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.962/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 București Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepție ridicată de Lucia Adina Trandafirescu și Jenica Natalia Bulacovschi, într-un litigiu având ca obiect "succesiune".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că prin instituirea unui termen de acceptare a succesiunii excesiv de scurt în comparație cu alte termene de prescripție se realizează un profund dezechilibru, care avantajează statul, blocând transmiterea proprietății către moștenitorii legali. Prin aceasta se ajunge la o situație discriminatorie între stat și cetățean, iar presupusul drept de a utiliza repunerea în termen nu este viabil, urmărindu-se "abolirea" proprietății private și nicidecum salvgardarea acesteia pe calea moștenirii.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă consideră că excepția este neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea duratei termenului de prescripție extinctivă este de competența legiuitorului, iar prin reducerea acestui termen în cazul dreptului de opțiune succesorală de la 30 la 6 luni prin

Decretul nr. 73/1954

s-a urmărit respectarea principiului stabilității circuitului juridic civil, existând instituția repunerii în termen în cazul în care, din motive temeinice, acest drept nu poate fi exercitat în termenul legal de 6 luni.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 700 alin. 1 din Codul civil, având următoarea redactare: "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii."

Textele constituționale considerate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 4 referitoare la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 6 privind dreptul la identitate, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității art. 700 alin. 1 din Codul civil, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale ca cele invocate în prezenta cauză și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 343 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 10 mai 2010, Curtea, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, a statuat că, prin instituirea unui termen de acceptare a succesiunii mai scurt, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurilor referitoare la cauzele succesorale și să înlăture echivocul care s-ar menține un timp îndelungat în ceea ce privește drepturile cuvenite moștenitorilor. Prin aceasta, legiuitorul nu a creat însă niciun cadru discriminator între stat și succesibil, persoana îndreptățită la moștenire putând solicita repunerea în termen, în situația în care, din motive temeinice, nu a putut exercita dreptul de opțiune succesorală în termenul legal de 6 luni.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 din Constituție, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu contravin principiului garantării dreptului de proprietate ale cărui conținut și limite sunt stabilite de lege, iar în ceea ce privește invocarea principiilor și normelor constituționale prevăzute de art. 4 și art. 6, s-a reținut că aceste critici nu sunt relevante pentru soluționarea excepției, neavând incidență cu obiectul acesteia.

Considerentele acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepție ridicată de Lucia Adina Trandafirescu și Jenica Natalia Bulacovschi în Dosarul nr. 10.962/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2010.