Decizia nr. 1104/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) și

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Cornelia Cârciu, Gheorghe Victor Cârciu și Radu Ștefan Cârciu în Dosarul nr. 3.803/300/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.803/300/2009, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) și

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Cornelia Cârciu, Gheorghe Victor Cârciu și Radu Ștefan Cârciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale, întrucât "fac o diferențiere clară între categorii de cetățeni, în sensul în care unei categorii de cetățeni îi sunt recunoscute mijloace diferite de protejare a dreptului de proprietate, în timp ce categoria cealaltă nu are la îndemână decât mijloacele normale recunoscute de lege".

Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 10 alin. (3) și

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, având următorul conținut:

- Art. 10 alin. (3): "În cazul în care chiriașul sau fostul chiriaș comunică proprietarului că nu cere să încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea proprietarului locuința pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinței înăuntrul acestui termen îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.";

- Art. 11 alin. (2): "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Asupra constituționalității prevederilor

art. 10 și 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , prin raportare la dispozițiile art. 16 și 21 din Legea fundamentală, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 1.653 din 15 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2010, statuând că aceste texte de lege sunt constituționale.

În acest sens, Curtea a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

are ca scop protecția chiriașilor prin prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de 5 sau 3 ani, după caz, asigurarea stabilității în viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriașului la reînnoirea contractului de închiriere și crearea unor garanții împotriva unei evacuări abuzive, precum și a unui drept de preempțiune în cazul în care proprietarul intenționează să vândă locuința.

Cu privire la susținerea potrivit căreia textele criticate încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat prin art. 16 din Constituție, Curtea a reținut că egalitatea între cetățeni nu împiedică stabilirea unor restricții sau limitări ale drepturilor chiriașilor, atât timp cât acestea sunt aplicabile în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei.

Curtea nu a reținut nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, a statuat că acest drept este confirmat prin soluționarea litigiilor dintre chiriași și proprietari de către instanța de judecată.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 44 din Constituție, Curtea constată că acest text constituțional nu are relevanță, întrucât în speța dedusă judecății autorii excepției au calitatea de chiriași. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 42 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, că reglementarea contractului de închiriere nu privește regimul proprietății.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) și

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Cornelia Cârciu, Gheorghe Victor Cârciu și Radu Ștefan Cârciu în Dosarul nr. 3.803/300/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2010.