Decizia nr. 1146/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, precum și a celor ale art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 85/1992 22 iulie 1992 (prevederi anume) privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statulu…
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, precum și a celor ale
art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990
privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prima Construct" - S.A. din Timișoara în dosarele nr. 1.279/325/2007 și nr. 7.719/325/2006 ale Tribunalului Timiș - Secția civilă, de Societatea Comercială "Faur" - S.A. din București în Dosarul nr. 18.705/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, precum și de către Tribunalul București - Secția a III-a civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 4.735/303/2009 al acestei instanțe.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, la Dosarul nr. 322D/2010, Societatea Comercială "Faur" - S.A. din București a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992
și a celor ale
art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 .
Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 146D/2010, nr. 322D/2010, nr. 544D/2010 și nr. 3.285D/2010, având în vedere obiectul acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 322D/2010, nr. 544D/2010 și nr. 3.285D/2010 la Dosarul nr. 146D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
Prin încheierile din 18 decembrie 2009 și 12 ianuarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.279/325/2007 și nr. 7.719/325/2006, Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 18.705/301/2006, precum și prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.735/303/2009, Tribunalul Timiș -Secția civilă, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă și Tribunalul București - Secția a III-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, precum și a celor ale
art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990
privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prima Construct" - S.A. din Timișoara, Societatea Comercială "Faur" - S.A. din București și, din oficiu, de către Tribunalul București - Secția a III-a civilă în cauze civile având ca obiect obligația de a face.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că reglementarea criticată este neconstituțională, întrucât "consacră" obligația de a vinde locuințele construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat către titularii contractelor de închiriere, fără a diferenția între calitatea de persoană de drept public și cea de drept privat, precum și impunerea unui preț de vânzare derizoriu și fără a se avea în vedere că între timp aceste unități de stat s-au privatizat, iar locuințele fac parte din "patrimoniul" acestora. De asemenea, apreciază că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale și datorită faptului că vânzarea se poate încheia doar cu chiriașul locuinței de serviciu și nu dă posibilitatea de a-l încheia cu un terț, eventual cu respectarea unui drept de preempțiune al chiriașului, ceea ce contravine atât art. 45 din Constituție, cât și dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, care consacră în mod clar și imperativ interzicerea discriminării. Totodată, se arată că o normă juridică care obligă proprietarul de drept să vândă aceste apartamente chiriașilor reprezintă o sfidare a dreptului de proprietate garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reglementarea criticată reprezintă un caz de restrângere a componentei de dispoziție a dreptului de proprietate, cu încălcarea art. 53 din Legea fundamentală care prevede că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți este posibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de norma constituțională.
Autorii excepției susțin că prevederile
art. 7 din Legea nr. 85/1992
aduc atingere și art. 135 din Constituție, potrivit cărora "economia României este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență", prin aceea că prin norma legală criticată se creează "disparități sociale greu de surmontat și se impun restrângeri unor agenți economici cu capital integral privat".
Așa fiind, aceștia apreciază că
art. 7 din Legea nr. 85/1992
și
art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990
reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate și a inviolabilității acestuia, precum și a dreptului la exercitarea unei activități economice.
Tribunalul Timiș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată nefiind în contradicție cu normele constituționale invocate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă și Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, apreciază că prin instituirea obligației de vânzare în sarcina unităților proprietare se aduce atingere dreptului de proprietate privată a acestor persoane juridice asupra bunurilor din patrimoniul propriu, patrimoniu care este distinct de cel al statului. Obligația de înstrăinare astfel instituită de lege reprezintă o limitare a dreptului de dispoziție asupra bunurilor din patrimoniul persoanelor juridice la care se referă
art. 7 din Legea nr. 85/1992 , ceea ce contravine art. 44 alin. (1) din Constituție. Instanța consideră că a institui, prin lege, obligația de înstrăinare a bunurilor din patrimoniul propriu al acestor persoane juridice, la un preț stabilit în mod expres de
art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 , reprezintă o limitare neconstituțională a dreptului la garantarea proprietății.
Așa fiind, apreciază că rațiunile și considerentele care au stat la baza
Deciziei Curții Constituționale nr. 870/2007 , prin care s-a statuat că "prin înlăturarea posibilității autorităților publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităților administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate" și se aduce atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată, sunt aplicabile și în cazul prevederilor
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 .
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, precum și cele ale
art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990
privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990.
-
Articolul 7
are următorul cuprins: "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile
și ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.
Locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în
Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile
și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din
Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a
Articolul 1
alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Beneficiază de prevederile alin.1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.
Locuințele de intervenție, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesită prezența, permanentă sau în caz de urgență, în cadrul unităților. Aceste locuințe nu se vând.
Unitățile economice sau bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților.
Locuințele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului Administrației și Internelor, nu se vând.";
-
Articolul 6
prevede că:
"Prețurile de vânzare către populație pentru locuințele construite din fondurile statului și recepționate până la data de 31 decembrie 1989 se stabilesc potrivit anexelor nr. 1 și 2.
În vederea corelării prețurilor de vânzare cu prețurile de deviz pentru locuințele recepționate după 1 ianuarie 1990, Ministerul Economiei Naționale, Ministerul Finanțelor și Comisia Națională pentru Urbanism și Amenajarea Teritoriului vor prezenta în termen de 60 de zile de la data prezentului decret-lege nivelurile corespunzătoare ale prețurilor de vânzare în funcție de numărul de camere, suprafețele utile, gradul de confort și finisaj."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 135 privind Economia. De asemenea, este invocată înfrângerea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adițional și art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale, având motivări similare, prilej cu care a statuat că prevederile
art. 7 din Legea nr. 85/1992
și cele ale
art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990
sunt constituționale.
În acest sens, este
Decizia nr. 437/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, și
Decizia nr. 651/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 27 mai 2009, prin care Curtea a statuat că " art. 7 din Legea nr. 85/1992
consacră o normă de justiție socială, întrucât dă posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază s-a apreciat că dispozițiile criticate sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 44 din Constituție, ci și legitime din punct de vedere economic, social și moral. Curtea reține că, deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuințele construite din fondurile proprii în condițiile contractului de privatizare, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Pentru aceleași considerente nu se poate reține nici contrarietatea prevederilor criticate raportat la dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuința ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile
Legii nr. 85/1992 , este, astfel cum a statuat Curtea Constituțională, o obligație în rem, instituită în considerarea obiectului (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație în personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării".
Prin aceleași decizii, Curtea a constatat că "textele de lege criticate nu prevăd o expropriere și nici o naționalizare sau orice altă măsură de trecere silită a locuințelor în proprietatea publică a statului. În același mod, Curtea reține că
art. 7 din Legea nr. 85/1992
nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deținătorilor de locuințe, foști chiriași ai acestora, a locuințelor și a terenurilor aferente acestor locuințe dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat.
De asemenea, Curtea nu a reținut nici contrarietatea textelor de lege criticate în raport cu dispozițiile art. 45 din Constituție referitoare la libertatea economică, de vreme ce posibilitatea chiriașilor de a cumpăra locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic a fost reglementată, prin textul de lege criticat, înainte de încheierea contractului de privatizare".
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea a reținut că "acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale, restrângere care nu a fost constatată".
Totodată, Curtea a constatat că "nu poate fi reținută nici invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 135 alin. (1) referitoare la principiile economiei de piață, de vreme ce prevederile
art. 7 din Legea nr. 85/1992
sunt o concretizare a obligației statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, precum și a celor ale
art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990
privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prima Construct" - S.A. din Timișoara în dosarele nr. 1.279/325/2007 și nr. 7.719/325/2006 ale Tribunalului Timiș - Secția civilă, de Societatea Comercială "Faur" - S.A. din București în Dosarul nr. 18.705/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, precum și de către Tribunalul București - Secția a III-a civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 4.735/303/2009 al acestei instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.