Decizia nr. 1269/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Garant Flory" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.044/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și susține menținerea practicii instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.044/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Garant Flory" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin art. 20, art. 21 alin. (1) și art. 24 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, prin restricția introdusă de prevederile art. 135 din Codul de procedură civilă, partea nu mai are posibilitatea de a combate în mod real și efectiv pretențiile părții adverse, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat a fost instituit în scopul protejării drepturilor reclamantului, invocate pe calea cererii de chemare în judecată, care, în lipsa normei criticate, ar fi paralizate de pretenții deduse judecății de către pârât, pe calea cererii reconvenționale, în orice moment al desfășurării procesului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 135 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, întrucât acestea stabilesc sancțiunea aplicabilă în cazul depunerii tardive a cererii reconvenționale și introducerii terților în proces, instituind limite rezonabile ale exercitării liberului acces la justiție și ocrotirea în egală măsură a drepturilor și a intereselor celorlalte subiecte de drept.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 135 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conținut: "Cererea reconvențională și introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amândouă părțile consimt să se judece împreună."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20, 21 și 24 din Constituție, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege dedus controlului relevă o evidentă utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativității depunerii cererii reconvenționale înăuntrul unui termen prevăzut de lege, se asigură de plano echilibrul procesual al părților în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaște apărările pârâtului, precum și probele utilizate în susținerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoștință a acțiunii introductive a reclamantului.

Pe de altă parte, textul criticat contribuie la urgentarea soluționării cauzei și la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanța fiind în măsură de a cunoaște, încă de la început, cadrul procesual, iar reclamantul își poate pregăti apărările, în cunoștință de cauză, în raport cu susținerile pârâtului cuprinse în cererea reconvențională.

Obligația depunerii cererii reconvenționale într-un anumit termen, cu consecința judecării separate a pretențiilor pârâtului în caz de nerespectare, se circumscrie domeniului de reglementare a competenței instanțelor și a procedurii de judecată, rezervat, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, legiuitorului ordinar, care a acționat deci în limitele prerogativelor sale constituționale.

Dincolo de utilitatea evidentă a reglementării cuprinse în art. 135 din Codul de procedură civilă, Curtea nu poate reține încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât art. 118 și 119 din același cod instituie obligația pentru instanța judecătorească, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, de a-i pune în vedere, la prima zi de înfățișare, să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare, ce vor fi consemnate în încheierea de ședință, acordându-i, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării sau cererii reconvenționale. În cauzele în care întâmpinarea este obligatorie, cererea reconvențională trebuie depusă cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. Numai dacă întâmpinarea nu este obligatorie cererea reconvențională poate fi depusă la prima zi de înfățișare.

Pe de altă parte, Curtea constată că, întrucât norma procedurală prevede că pârâtul "poate" să facă cerere reconvențională, înseamnă că, în principiu, aceasta are caracter facultativ. Prin urmare, pârâtul poate să opteze între a-și valorifica pretențiile pe calea incidentală a cererii reconvenționale și calea principală. Dacă optează pentru prima ipoteză, însă cererea reconvențională este introdusă tardiv, ea poate fi judecată împreună cu cererea principală numai dacă părțile sunt de acord.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Așa fiind, Curtea constată că, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, precum și drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 57 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Garant Flory" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.044/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2010.