Decizia nr. 1330/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Victor Florea în Dosarul nr. 10/55/2003 al Tribunalului Arad - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10/55/2003, Tribunalul Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Victor Florea cu ocazia soluționării apelurilor împotriva unei sentințe penale și în contextul invocării excepției de nelegalitate a unor acte administrative, în condițiile în care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Arad, urmând să se pronunțe asupra pretinsei nelegalități a probelor odată cu fondul cauzei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 44 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care reglementează competența instanței penale de a judeca orice problemă extrapenală de a cărei rezolvare prealabilă depinde soluționarea fondului cauzei penale, încalcă dispozițiile constituționale privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, precum și dreptul la un proces echitabil, în măsura în care pot servi ca temei juridic al limitării dreptului de acces în fața unui judecător de contencios administrativ. Arată că art. 126 alin. (6) din Constituție garantează dreptul de a prezenta actele administrative în fața unei instanțe cu competență specială în materia controlului acestor acte. Totodată, consideră că "tribunal imparțial" în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este tribunalul specializat, și anume instanța de contencios administrativ. Mai precizează că aceeași formulare a art. 44 exista și în Codul de procedură penală din 1973. Astfel, deși abrogarea implicită a normei criticate pare evidentă, instanțele penale refuză să confere efectivitate drepturilor constituționale și nu transmit spre soluționare instanțelor de contencios administrativ excepțiile de nelegalitate ridicate cu privire la acte administrative.

Tribunalul Arad - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât art. 126 alin. (6) din Constituție stabilește o competență specială și exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ în ceea ce privește controlul judecătoresc al actelor administrative emise de autoritățile publice. Consideră că excepția este întemeiată și în raport cu prevederile art. 6 referitoare la dreptul de acces la un tribunal instituit prin lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, în condițiile în care art. 126 alin. (6) din Constituție stabilește o competență exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ, nu se poate deroga pe calea unei legi ordinare în sensul că, prin excepție, această competență să aparțină instanței penale în cauzele penale. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate este întemeiată în măsura în care limitează părților din cadrul procesului penal dreptul de a avea acces la controlul judecătoresc efectuat de instanța de contencios administrativ cu privire la acte administrative emise de autoritățile publice.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 44 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care limitează accesul părților din cadrul procesului penal la un control judecătoresc efectuat de instanța de contencios administrativ cu privire la acte administrative emise de autoritățile publice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 44 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Instanța penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluționarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competența altei instanțe.

Chestiunea prealabilă se judecă de către instanța penală, potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, precum și a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 44 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală reglementează competența instanței penale de a judeca orice problemă extrapenală de a cărei rezolvare prealabilă depinde soluționarea fondului cauzei penale, ceea ce nu este de natură a aduce atingere prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție, întrucât acestea din urmă nu exclud posibilitatea exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe alte căi decât cea a contenciosului administrativ, ci doar garantează un asemenea control și îi delimitează sfera de aplicare. Obiectul controlului instituit de art. 44 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală îl reprezintă chestiunile prealabile, operând o prorogare de competență în favoarea instanței penale, care este justificată pe deplin de scopul procesului penal, și anume constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, textul de lege dedus controlului de constituționalitate nu oferă temei unei atari critici, întrucât instanța penală judecă chestiunea prealabilă potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune, fiind astfel asigurat dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În plus, dispozițiile de lege criticate aparțin normelor de procedură a căror adoptare este atributul legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reglementări speciale, în deplină conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Victor Florea în Dosarul nr. 10/55/2003 al Tribunalului Arad - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2010.