Decizia nr. 1412/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de comuna Lueta - județul Harghita în Dosarul nr. 352/268/2010 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și de Centrul de Sănătate Urlați în Dosarul nr. 10.392/281/2010 al Judecătoriei Ploiești.

La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială "Sapacki Construct" - S.R.L. din comuna Apostolache, satul Valea Cricovului, județul Prahova, prin avocatul Elena Roxana Constantinescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 766D/2010 și nr. 3.548D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Avocatul părții prezente și reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 3.548D/2010 la Dosarul nr. 766D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului Societății Comerciale "Sapacki Construct" - S.R.L., care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că scopul în care aceasta a fost invocată îl reprezintă exclusiv tergiversarea judecării cauzei aflate pe rolul instanței de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că obiectul criticii îl constituie pretinse lacune de reglementare ale normei procedurale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 352/268/2010 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, și prin Încheierea din 13 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.392/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de comuna Lueta -județul Harghita, respectiv de Centrul de Sănătate Urlați.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției susțin, în principal, că dispozițiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt defectuos redactate, întrucât legiuitorul omite să precizeze data de la care începe să curgă termenul de 3 zile pentru introducerea contestației împotriva modului stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, încălcând astfel norma constituțională care garantează liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu stabilesc procedura după care se judecă contestația, lăsând la aprecierea instanței procedura de urmat și calea de atac, legea nestabilind în mod clar și neechivoc drepturile și obligațiile procesuale ale părților și nici căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în această contestație. Astfel, lipsa căii de atac împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță încalcă și dispozițiile constituționale ale art. 24, deoarece dreptul la apărare implică posibilitatea neechivocă și reală a părților de a beneficia de dreptul de a sesiza o instanță superioară pentru a controla legalitatea și temeinicia unei hotărâri.

Judecătoria Odorheiu Secuiesc și Judecătoria Ploiești - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată. Dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (3), prin formularea acestui text de lege nefiind îngrădit liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil ale celui nemulțumit de modul de stabilire pentru eliberarea sau restituirea sumei rezultate din executare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 1.293 din 8 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 29 octombrie 2009, prin care s-a statuat, cu referire la critici identice celor din prezenta cauză: "Complinirea lacunelor textelor de lege prin efectuarea controlului de constituționalitate excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului." De asemenea, Guvernul consideră că textul de lege criticat reglementează un caz particular de contestație la executare, nefiind încălcate drepturile constituționale protejate, întrucât reglementarea executării silite, în ansamblul său, conferă suficiente garanții care au fost concepute pentru respectarea intereselor celor implicați, în acest sens fiind dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, care stabilesc ca moment de început al curgerii termenului de exercitare a contestației momentul la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Cel nemulțumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiecțiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestația suspendă de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgență și cu precădere, cu citarea în termen scurt a părților."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție și în art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului de lege criticat, de exemplu prin

Decizia nr. 733 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2006. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că "dispozițiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, analizate în coroborare cu cele ale art. 399 din același cod și cu întregul sistem normativ al procedurii executării silite, nu contravin prevederilor constituționale care consacră accesul liber la justiție, așa cum fără temei susține autorul excepției, orice parte interesată sau vătămată printr-un act de executare, altul decât cel prevăzut de textul de lege criticat, având posibilitatea să se adreseze cu contestație instanței de judecată."

În ceea ce privește termenul de 3 zile pentru contestarea procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc cu ocazia distribuirii sumelor rezultate din executare, Curtea constată că prin art. 570 alin. 2 se instituie o normă specială, ce derogă de la prevederile de drept comun referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă, respectiv de la prevederile art. 401 alin. 1 lit. a), care prevăd un termen de 15 zile pentru contestarea actului de executare. Derogarea normei speciale privește numai întinderea termenului, iar nu și momentul de la care acesta începe să curgă, care rămâne cel stabilit în norma de drept comun, și anume de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare, recte procesul-verbal referitor la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare pe care îl contestă. Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi în egală măsură ocrotite.

Așa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, expresie a principiului constituțional referitor la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Referitor la critica de neconstituționalitate, potrivit căreia lipsa căii de atac împotriva hotărârii prin care se soluționează contestația încalcă dispozițiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al părților, Curtea reține că din interpretarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu rezultă că acesta consacră expres sau implicit dreptul la dublul grad de jurisdicție, drept ce este recunoscut doar în materie penală. De asemenea, nici art. 13 din Convenție, care se referă la dreptul la un "recurs efectiv", nu are semnificația asigurării dublului grad de jurisdicție, ci doar a posibilității de a se supune judecății unei instanțe naționale.

În plus, Curtea observă că, așa cum a statuat în numeroase cauze, accesul la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de comuna Lueta - județul Harghita în Dosarul nr. 352/268/2010 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și de Centrul de Sănătate Urlați în Dosarul nr. 10.392/281/2010 al Judecătoriei Ploiești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 noiembrie 2010.