Decizia nr. 1344/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristina Mihaela Zoican în Dosarul nr. 16.592/303/2009 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 16.592/303/2009, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristina Mihaela Zoican într-o cauză având ca obiect ordonanță președințială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat determină o stare de inegalitate între recurenta, pârâtă și fiul său, pe de o parte, și intimatul, reclamant, pe de altă parte. Se mai arată că se încalcă același text constituțional și prin faptul că, în speța dedusă judecății, se va crea un vădit dezechilibru între părți, apreciindu-se că recurenta și fiul său "sunt vădit dezavantajați în propriul domiciliu, lucru care contravine grav prevederilor constituționale". Dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă mai sunt criticate și pentru faptul că se judecă "fără a intra, practic, în amănunt".

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conținut: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere.

Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată și art. 49 - Protecția copiilor și a tinerilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că, în numeroase cauze, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra textului de lege criticat, stabilind că acesta este constituțional.

Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi, Curtea a statuat că nu poate fi reținută, deoarece textul legal criticat nu este aplicabil "doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situațiile menționate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea de tratament justificându-se doar când subiectele de drepturi se găsesc în situații similare, situațiile diferite impunând soluții legislative diferite" ( Decizia nr. 153 din 17 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 24 iunie 2005).

Nu pot fi reținute nici criticile potrivit cărora în acest cadru instanța judecă "fără a intra, practic, în amănunt", critici care pun în discuție urgența care guvernează această procedură, în corelație cu liberul acces la justiție al persoanelor pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime. Sub acest aspect, Curtea a statuat că "prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări"

( Decizia nr. 244 din 4 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește criticile privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată și ale art. 49 - Protecția copiilor și a tinerilor, se constată că acestea vizează aspecte de fapt ale cauzei deduse judecății, cu privire la care competența de a aprecia revine instanței învestite cu soluționarea cauzei, iar nu Curții Constituționale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristina Mihaela Zoican în Dosarul nr. 16.592/303/2009 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2010.