Decizia nr. 1242/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 3, art. 3^1 și

art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Gheorghe Mirea, Ion Mirea și Adrian Niculae în Dosarul nr. 5.201/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 256D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași texte de lege, excepție ridicată de aceiași autori în Dosarul nr. 5.200/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 255D/2010 și nr. 256D/2010 este identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 256D/2010 la Dosarul nr. 255D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 ianuarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 5.201/312/2009 și nr. 5.200/312/2009, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 3, art. 3^1 și

art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost invocată de Gheorghe Mirea, Ion Mirea și Adrian Niculae cu prilejul soluționării unor cauze civile având ca obiect cererea de ieșire din indiviziune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 21, art. 53, art. 56 și art. 124 alin. (2) din Constituție, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că orice condiționare a accesului liber la justiție reprezintă o nesocotire a acestui principiu constituțional fundamental. Astfel, cuantumul taxelor de timbru stabilite prin textele de lege criticate a fost mărit fără a se ține seama de condițiile socioeconomice actuale și de gradul de sărăcie al populației majoritare, împrejurare de natură a împiedica accesul liber la justiție. În plus, dispozițiile criticate creează o discriminare între persoanele care au calitatea de moștenitori, respectiv între cele care reușesc de la început să urmeze procedura succesorală notarială și cele care, din motive obiective sau subiective, ajung să se adreseze instanțelor pentru tranșarea eventualelor neînțelegeri. Prin urmare, este evident că noua lege a taxelor de timbru va conduce la rămânerea cetățenilor în indiviziune cu privire la bunurile care fac obiectul succesiunii și la împiedicarea liberei circulații a acestor bunuri, fapt care se transpune din punct de vedere constituțional în încălcarea dreptului de acces la justiție, dar și a dreptului de proprietate.

Judecătoria Slobozia, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2, art. 3, art. 3^1 și

art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare. În realitate, Curtea constată că autorii excepției au în vedere doar dispozițiile art. 2, art. 3 lit. c), art. 3^1 alin. (2) și

art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997 , dispoziții potrivit cărora:

- Art. 2: "(1) Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:

a) până la valoarea de 50 lei - 6 lei;

b) între 51 lei și 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depășește 50 lei;

c) între 501 lei și 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depășește 500 lei;

d) între 5.001 lei și 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depășește 5.000 lei;

e) între 25.001 lei și 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depășește 25.000 lei;

f) între 50.001 lei și 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depășește 50.000 lei;

g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depășește 250.000 lei.

(1^1) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.

(2) În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestată.

(3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanță ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege.";

- Art. 3 lit. c): "(1) Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

"c) cereri pentru:

- stabilirea calității de moștenitor - 50 lei/moștenitor - stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei succesorale;

- cereri de raport - 3% la valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;

- cereri de reducțiune a liberalităților - 3% la valoarea rezervei care urmează a fi reîntregită prin reducțiunea liberalităților;

- cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile.

Separat de această taxă, dacă părțile contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată în condițiile art. 2 alin. (1);";

- Art. 3^1 alin. (2): "Taxarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de părți. În cazul în care valoarea declarată de părți este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la aceasta din urmă valoare.";

- Art. 23 alin. (2^1): "În cazul în care, până la prima zi de înfățișare, părțile încheie tranzacție sau renunță la judecată, suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie în întregime, iar în cazul în care tranzacția ori renunțarea la judecată intervin ulterior primei zile de înfățișare, se restituie până la jumătate din suma achitată, ținând seama de actele procesuale deja îndeplinite."

Autorii excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 56 referitor la contribuțiile financiare și art. 124 alin. (2) prin care se arată că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai analizat aspectele puse în discuție de autorii acesteia.

Astfel, referitor la prevederile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 , Curtea, prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 220 din 28 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008, și

Decizia nr. 813 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, a statuat că "accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. [...] În virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora «Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice», plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa".

De asemenea, Curtea a mai reținut, că, pentru aceleași considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere principiului potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, consacrat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.

Argumente identice au fost reținute și cu privire la constituționalitatea

art. 2 din Legea nr. 146/1997 , așa cum se constată din

Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003.

În ceea ce privește constituționalitatea

art. 3^1 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , Curtea, prin

Decizia nr. 765 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, a statuat că rațiunea reglementării acestui text de lege a fost aceea de a limita folosirea procedurilor judiciare de către cetățeni doar pentru a evita costurile unei proceduri notariale mult mai oneroase și, astfel, o procedură eminamente necontencioasă să fie transformată, în mod indirect, în una contencioasă. Pentru a se atinge acest scop, prin textul criticat, s-a prevăzut ca taxele judiciare de timbru aplicabile procedurii judiciare să nu fie mai mici decât costurile pe care le implică procedura notarială. Numai în acest fel se pot evita acțiunile judiciare promovate, din punctul de vedere al timbrajului, în frauda legii.

Prin urmare, Curtea a reținut că "Această motivație care a stat la baza adoptării soluției legislative criticate nu relevă niciun fine de neconstituționalitate atât timp cât etalonul folosit pentru stabilirea taxei judiciare de timbru este unul obiectiv. În speță, legiuitorul a ales ca taxa judiciară de timbru să fie calculată în funcție de valoarea imobilului stabilită prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici.

Dispozițiile art. 77^1 alin. (4) și (5) din Codul fiscal stabilesc obligația camerelor notarilor publici de a efectua expertize cu privire la valoarea de circulație a bunurilor imobile și de a le reactualiza anual. Aceste expertize constituie un criteriu suficient de obiectiv și precis în funcție de care să fie calculată taxa judiciară de timbru, avându-se în vedere entitatea care le dispune (camera notarilor publici) și persoanele care le întocmesc (experți). Astfel, raportarea la aceste expertize evită declararea valorii imobilului la cote inferioare valorii sale de circulație în scopul plății unei taxe judiciare de timbru mult diminuate față de situația în care s-ar fi stabilit valoarea reală de circulație a bunului imobil".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În sfârșit, cu privire la dispozițiile

art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997 , Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează obligația de a plăti taxa judiciară de timbru anterior înfăptuirii actului de justiție. Această soluție nu este reglementată expres de textul de lege criticat, ci rezultă indirect, pe cale de interpretare, din reglementarea posibilității restituirii taxelor judiciare de timbru în situația încheierii unei tranzacții sau a renunțării la judecată. Or, așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, "impunerea prin lege a unor exigențe cum ar fi instituirea unor termene sau plata unor taxe, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie îngrădiri ale accesului liber la justiție, are o solidă și indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură climatul de ordine, indispensabil pentru valorificarea plenară a drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât și a drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți titulari, cărora statul este ținut, în egală măsură, să le acorde ocrotire". În acest sens poate fi amintită

Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004. De asemenea, așa cum Curtea reținea prin

Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu conține prevederi care să consacre gratuitatea actului de justiție.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea respinge ca neîntemeiată critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 3 lit. c), art. 3^1 alin. (2) și

art. 23 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Gheorghe Mirea, Ion Mirea și Adrian Niculae în dosarele nr. 5.201/312/2009 și nr. 5.200/213/2009 ale Judecătoriei Slobozia.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2010.