Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1597/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m) raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici

prezumat în vigoare

Data actului
9 decembrie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 106 din 10 februarie 2011
Citat de
6 acte
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 13.647 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Anexă la 1

  • Legea nr. 188/1999 8 decembrie 1999 (prevederi anume) privind Statutul funcționarilor publici

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (2) și

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Laura Ileana Ciovică în Dosarul nr. 13.792/63/2008 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.420D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.568D/2010, nr. 1.571D/2010, nr. 1.572D/2010, nr. 2.928D/2010, nr. 3.972D/2010 și nr. 3.973D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, prin raportare la art. 54 lit. h), ridicată de Doina Dorobanțu, de Petrida Dragomir și de Mihaela Valentina Ionicoiu în dosarele nr. 13.984/63/2008, nr. 14.246/63/2008 și nr. 14.248/63/2008 ale Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, precum și de Eugenia Barbu, Cristina Ciucă și Daniela Zamfirescu în dosarele nr. 14.000/63/2008, nr. 2.450/109/2009 și nr. 13.985/63/2008 ale Tribunalului Argeș - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse în dosarele Curții Constituționale nr. 2.928D/2010 și nr. 3.972D/2010 de către autorii excepției, Eugenia Barbu și Cristina Ciucă, prin care aceștia solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererilor de amânare.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererile de acordare a unui termen de judecată.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public susține că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.568D/2010, nr. 1.571D/2010, nr. 1.572D/2010, nr. 2.928D/2010, nr. 3.972D/2010 și nr. 3.973D/2010 la Dosarul nr. 1.420D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 15 martie 2010, 3 mai 2010, 11 iunie 2010 și 25 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 13.792/63/2008, nr. 14.000/63/2008, nr. 2.450/109/2009 și nr. 13.985/63/2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) și art. 94 alin (1) lit. m) raportate la

art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Laura Ileana Ciovică, de Eugenia Barbu, de Cristina Ciucă și de Daniela Zamfirescu în cauze având ca obiect anularea deciziilor emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, prin care au fost suspendate raporturile de muncă.

Prin încheierile din 18 ianuarie 2010, 15 februarie 2010 și 1 februarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 13.984/63/2008, nr. 14.246/63/2008 și nr. 14.248/63/2008, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) și art. 94 alin (1) lit. m) raportate la

art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Doina Dorobanțu, de Petrida Dragomir și de Mihaela Valentina Ionicoiu în cauze având ca obiect anularea deciziilor emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, prin care au fost suspendate raporturile de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie deosebiri de tratament juridic între diferite categorii de funcționari publici aflați în aceeași situație, a trimiterii în judecată. Astfel, simpla trimitere în judecată constituie motiv al suspendării din funcție, deci produce consecințe juridice înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă de condamnare, ceea ce conduce la încălcarea prezumției de nevinovăție și a dreptului la un proces echitabil. Totodată, consideră că dispozițiile de lege criticate contravin dreptului la un nivel de trai decent, cu atât mai mult cu cât au ca unică sursă de venit salariul.

Tribunalul Argeș - Secția civilă și Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece măsura suspendării se aplică tuturor funcționarilor publici aflați în ipoteza legală. Totodată, măsura suspendării de drept a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici este una temporară și justificată de trimiterea în judecată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m), raportate la

art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 86 alin. (2): "În cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține.";

- Art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: [...] m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h);".

Dispozițiile art. 54 lit. h), la care textul criticat face trimitere, prevăd următoarele: "Poate ocupa o funcție publică persoana care îndeplinește următoarele condiții: [...] h) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;".

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție și ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat în numeroase cazuri asupra prevederilor de lege criticate, constatând că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate.

Astfel, prin

Decizia nr. 481 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2008, Curtea a reținut că măsura suspendării din funcție se aplică tuturor funcționarilor publici aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, și anume în cazul în care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care i-ar face incompatibili cu exercitarea funcției publice. Așa fiind, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Referitor la invocarea prevederilor

art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, Curtea, prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003, a reținut că sancțiunea administrativă a suspendării funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. Or, ținând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema nerespectării prezumției de nevinovăție, care va trebui însă respectată pe tot parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Cu privire la critica referitoare la prevederile

art. 41 din Constituție privind dreptul la muncă, prin Decizia nr. 921 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu se poate susține că suspendarea din funcție sau suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la

art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999

ar contraveni principiului alegerii libere a profesiei, a meseriei, a ocupației sau a locului de muncă, deoarece, pe de-o parte măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte este justificată de trimiterea în judecată a funcționarului public pentru infracțiuni de o gravitate deosebită.

Totodată, prin

Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere nici dispozițiilor art. 47 din Constituție, observând în acest sens că, potrivit

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 , dacă instanța judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcția publică încetează, iar funcționarul public respectiv își va relua activitatea în funcția publică deținută anterior și îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m) raportat la

art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Laura Ileana Ciovică, de Eugenia Barbu, de Cristina Ciucă și de Daniela Zamfirescu în dosarele nr. 13.792/63/2008, nr. 14.000/63/2008, nr. 2.450/109/2009 și nr. 13.985/63/2008, ale Tribunalului Argeș - Secția civilă și de Doina Dorobanțu, de Petrida Dragomir și de Mihaela Valentina Ionicoiu în dosarele nr. 13.984/63/2008, nr. 14.246/63/2008 și nr. 14.248/63/2008 ale Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.