Reglementări din 6 aprilie 2011

Capitolul 1 Definiții

NOTĂ:

Toate referințele privind "Reglementările radio" se fac față de reglementările radio publicate de "Uniunea Internațională de Telecomunicații" - "International Telecommunication Union" (ITU). Reglementările radio sunt amendate periodic prin deciziile cuprinse în actele finale ale Conferinței mondiale de radiocomunicații", ținută în principiu la 2 sau 3 ani. Mai multe informații date de ITU referitoare la sistemul de frecvențe aeronautice sunt conținute în documentul "Handbook on Radio Frequency Spectrum Requirements for Civil Aviation" (Doc 9.718), care cuprinde declarații privind politicile aprobate ale OACI.

În sensul prezentei reglementări, termenii de mai jos au următorul înțeles:

- mijloc alternativ de comunicații - mijloc de comunicație cu același statut ca mijlocul principal, utilizat ca mijloc ajutător;

- simplex pe două canale - simplex ce utilizează două canale de frecvență, câte unul pentru fiecare direcție;

NOTĂ:

Această metodă este denumită și semiduplex.

- duplex - o metodă în cadrul căreia comunicațiile între două stații pot fi realizate în ambele direcții simultan;

- canal de frecvență - o porțiune continuă a spectrului de frecvențe corespunzătoare unei transmisii, utilizând o clasă specifică de emisie;

NOTĂ:

Clasificarea emisiilor și informațiilor referitoare la banda din spectrul de frecvențe corespunzătoare unui anumit tip de transmisie (lățime de bandă) este specificată în cadrul "Reglementărilor radio", articolul S2 și în apendicele S1.

- simplex pe frecvență decalată (offset) - o variantă de simplex pe canal unic, în cadrul căreia comunicația dintre două stații radioaeronautice este efectuată prin utilizarea în mod intenționat a unor frecvențe ușor diferite în fiecare direcție, dar care conțin o bandă din spectrul alocat pentru operare;

- comunicații de control operaționale - comunicațiile necesare pentru exercitarea autorității privind inițierea, continuarea, derularea sau terminarea unui zbor în interesul siguranței aeronavelor, un zbor efectuat cu regularitate și eficiență;

NOTĂ:

Aceste comunicații sunt în mod obișnuit necesare pentru schimbarea mesajelor între aeronave și companiile aeriene.

- mijloace de comunicație de bază - mijloace de comunicație utilizate în mod obișnuit între aeronave și stații de sol ca soluție de bază, acolo unde există mijloace alternative de comunicații;

- simplex - o metodă de telecomunicații între două stații care are loc într-o singură direcție la un moment dat;

NOTĂ:

Ca aplicație la serviciul mobil aeronautic, această metodă poate fi clasificată după cum urmează:

a) simplex pe canal unic;

b) simplex pe două canale;

c) simplex pe frecvență decalată.

- simplex pe canal unic - simplex care utilizează același canal de frecvență pentru fiecare direcție;

- legătură de date VHF (VDL) - o subrețea mobilă a rețelei de telecomunicații aeronautice (ATN - Aeronautical Telecommunication Network), care operează în banda de frecvențe aeronautice mobile VHF. Suplimentar, VDL poate furniza funcții non-ATN, cum ar fi transmisia digitală de voce.

Capitolul 2 Frecvențe de urgență (situații de pericol)

Introducere

NOTĂ:

Articolul S30 din regulamentele de radiocomunicații ITU conține dispozițiile generale relative la comunicațiile de urgență și de siguranță pentru toate serviciile mobile. Apendicele S13 desemnează frecvențele ce trebuie utilizate în aceste situații. Conform apendicelui S13, partea A1, secțiunea 1, serviciul mobil aeronautic se conformează acordurilor speciale dintre guverne, dacă acestea au fost convenite. Anexele OACI constituie astfel de acorduri.

Standardele și practicile recomandate referitoare la frecvențele radio pentru comunicațiile în caz de urgență țin cont de unele proceduri adoptate de către OACI și de asemenea de anumite prevederi ale "Regulamentelor radio" elaborate de ITU.

RACR-CNS, volumul II, stipulează că o aeronavă în zbor, în caz de pericol, trebuie să utilizeze frecvența folosită pentru comunicațiile normale cu stațiile aeronautice în acel moment. Totuși, în cazul în care o aeronavă a aterizat ori a amerizat forțat, este necesară alocarea uneia sau mai multor frecvențe specifice ce pot fi utilizate în întreaga lume, astfel încât acestea să poată fi menținute sau folosite pe cât mai multe stații, inclusiv pe echipamentele de determinare a direcției (radiogoniometre) și pe stațiile serviciului maritim mobil.

Frecvența 2182 kHz oferă, de asemenea, posibilități de comunicare între aeronave și stațiile serviciului maritim mobil. Regulamentele de radiocomunicații ITU specifică în apendicele S13, partea A2, faptul că frecvența 2182 kHz este frecvența internațională de radiotelefonie pentru situațiile de urgență, fiind utilizată în acest scop de către nave, aeronave și de către stațiile ambarcațiunilor de salvare ce folosesc frecvențe în benzile autorizate între 1605 kHz și 4000 kHz, atunci când se cere asistență de la serviciul maritim.

Referitor la emițătoarele locatoarelor utilizate pentru situații de urgență (ELTs-Emergency Locator Transmitters), proiectate a fi detectate și localizate prin satelit, regulamentele de radiocomunicații autorizează utilizarea acestor mijloace radio, ITU definindu-le ca radiomarkere ce indică poziția în situațiile de urgență, cu ajutorul sateliților. Regulamentele de radiocomunicații din apendicele S13, partea A2, stipulează că banda de frecvențe 406 -406,1 MHz este utilizată exclusiv de radiomarkerele utilizate pentru indicarea poziției în situațiile de urgență, cu ajutorul sateliților, semnalele radio fiind emise în direcția sol-aer.

Frecvența 4125 kHz este, de asemenea, autorizată de către ITU pentru a permite comunicarea dintre stațiile din serviciul mobil maritim și stațiile aeronavelor aflate în pericol. În conformitate cu regulamentele de radiocomunicații ITU (RR S5.130 și apendicele S13), stațiile de bord pot utiliza frecvența purtătoare de 4125 kHz pentru a comunică cu serviciul mobil maritim în caz de pericol și în scopuri de siguranță. În conformitate cu RR S5.115 din același regulament, frecvențele de 3023 kHz și de 5680 kHz ale serviciului mobil aeronautic (R) pot fi utilizate pentru coordonarea cu serviciul mobil maritim la operațiunile de căutare-salvare.

În mod similar, frecvența de 500 kHz (RR S5.83) este frecvența internațională pentru situațiile de pericol, utilizată în cod Morse de către nave, aeronave și stațiile ambarcațiunilor de salvare ce utilizează frecvențe în benzile cuprinse între 415 kHz și 535 kHz, atunci când solicită asistență de la serviciul maritim (apendicele S13 din RR, partea A2).

Referitor la stațiile de la bordul ambarcațiunilor de salvare, regulamentele de radiocomunicații stipulează utilizarea frecvenței(lor) 500 kHz, 8364 kHz, 2182 kHz, 121,5 MHz și 243 MHz, în cazul în care stația de salvare este capabilă să opereze în benzile 415-535 kHz, 4000-27500 kHz, 1605-2850 kHz, 117,975-137 MHz și 235-328,6 MHz (apendicele S13, partea A2 din RR).

2.1. Frecvențele emițătoarelor locatoarelor de urgență (ELT) pentru căutare și salvare

2.1.1. În conformitate cu standardele anexei 6 OACI, părțile I, a II-a și a III-a, până la 1 ianuarie 2005 emițătoarele locatoarelor de urgență instalate pe aeronave au operat fie pe ambele frecvențe de 406 MHz și 121,5 MHz, fie numai pe frecvența de 121,5 MHz.

2.1.2. În conformitate cu standardele anexei 6 OACI, părțile I, a II-a și a III-a, începând cu 1 ianuarie 2002 inclusiv, toate emițătoarele locatoarelor de urgență instalate pe aeronave trebuie să funcționeze pe ambele frecvențe de 406 MHz și 121,5 MHz.

2.1.3. În conformitate cu standardele anexei 6 OACI, părțile I, a II-a și a III-a, după 1 ianuarie 2005, emițătoarele locatoarelor de urgență trebuie să funcționeze pe ambele frecvențe de 406 MHz și 121,5 MHz.

NOTA 1:

Regulamentele de radiocomunicații ITU (S5.256 și apendicele S13) alocă pentru utilizare și frecvența de 243 MHz, suplimentar față de frecvențele de mai sus.

NOTA 2:

Specificațiile pentru ELT pot fi găsite în RACR-CNS, volumul III, partea a II-a, capitolul 5.

2.2. Frecvențele de căutare și salvare

2.2.1. Frecvențele de 3023 kHz și de 5680 kHz se vor folosi în cazul în care este necesară utilizarea frecvențelor HF (unde scurte) pentru coordonare în cadrul operațiunilor de căutare și salvare.

2.2.2. Atunci când sunt necesare frecvențe speciale pentru comunicații între centrele de coordonare în operațiuni de căutare și salvare și aeronavele utilizate, acestea trebuie selectate regional, în benzile de frecvențe aeronautice mobile corespunzătoare, ținând cont de natura dispozițiilor prevăzute în stabilirea aeronavelor de căutare și salvare.

NOTĂ:

Dacă la operațiunile de căutare și salvare participă aeronave comerciale civile, acestea vor comunică, în mod normal, cu centrul de informare al zborului asociat centrului de coordonare a operațiunii de salvare respectiv, pe canalele utilizate pe rutele corespunzătoare.

Capitolul 3 Utilizarea frecvențelor inferioare frecvenței de 30 MHz

Introducere

Benzile de frecvență înaltă alocate serviciilor aeronautice mobile (R)

Benzile de frecvență cuprinse între 2,8 MHz și 22 MHz, alocate serviciului mobil aeronautic (R), sunt prezentate în cadrul articolului S5 din regulamentele de radiocomunicații ale ITU. Utilizarea acestor benzi trebuie să fie în concordanță cu prevederile regulamentelor de radiocomunicații. Înainte de 1 septembrie 1979, prevederile au fost cuprinse în actele finale ale Conferinței administrative extraordinare de radiocomunicații - ITU (Geneva 1966). La data de 1 septembrie 1979 au intrat în vigoare prevederile revizuite, detaliile cu privire la acestea fiind cuprinse în actele finale ale Conferinței administrative extraordinare de radiocomunicații pentru serviciile mobile aeronautice (R), (Geneva 1978) și în apendicele 27 Aer2 din regulamentele de radiocomunicații, exceptând planul de alocare a frecvențelor care a intrat în vigoare la orele 00,01 UTC, pe 1 februarie 1983. În cadrul regulamentelor de radiocomunicații, versiunea din anul 1998, având la bază Conferința administrativă mondială de radiocomunicații pentru serviciile mobile (1987), apendicele S27, sunt cuprinse amendamentele la apendicele 27 Aer2. La utilizarea acestor benzi, statele sunt atenționate asupra posibilității apariției interferențelor radio de la surse de radiofrecvență nonaeronautice și asupra luării unor măsuri de limitare a efectelor acestora.

3.1. Metoda de operare

3.1.1. Serviciul mobil aeronautic trebuie să utilizeze metoda de comunicație simplex pe canal unic, în comunicațiile radiotelefonice care utilizează frecvențe radio inferioare frecvenței de 30 MHz în benzile alocate exclusiv serviciului mobil aeronautic (R).

3.1.2. Alocarea canalelor de bandă laterală unică

3.1.2.1. Canalele de bandă laterală unică (BLU) trebuie să fie alocate în conformitate cu RACR-CNS, volumul III, partea a II-a, capitolul 2, paragraful 2.4.

3.1.2.2. Pentru folosirea operațională a canalelor, administrațiile în cauză trebuie să țină cont de prevederile din S27/19 ale apendicelui S27 din cadrul regulamentelor de radiocomunicații ITU.

3.1.2.3. Utilizarea frecvențelor aeronautice mobile (R) inferioare frecvenței de 30 MHz, pentru operațiunile internaționale, trebuie să fie coordonată în conformitate cu apendicele S27 din regulamentele de radiocomunicații ITU, după cum urmează:

S27/19 Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) coordonează radiocomunicațiile serviciului mobil aeronautic (R) cu operațiunile aeronautice internaționale. OACI trebuie să fie consultată în toate situațiile cu privire la utilizarea operațională a frecvențelor din cadrul planului de alocare a frecvențelor.

3.1.2.4. În cazul în care cerințele internaționale de operare pentru comunicațiile HF nu pot fi îndeplinite de către planul de alocare a frecvențelor din partea a 2-a a apendicelui S27 din cadrul regulamentelor de radiocomunicații, poate fi alocată o frecvență corespunzătoare, în conformitate cu specificațiile din apendicele S27, prin aplicarea următoarelor prevederi:

S27/20 Planul de alocare din acest apendice nu conține toate posibilitățile de împărțire a frecvențelor. De aceea, pentru îndeplinirea anumitor cerințe operaționale care nu sunt prevăzute în acest plan de alocare, administrațiile pot aloca frecvențe din cadrul benzilor aeronautice mobile (R), în alte zone decât în cele desemnate în cadrul acestui plan. Totuși, utilizarea frecvențelor astfel alocate nu trebuie să reducă gradul de protecție al acelorași frecvențe din zonele unde acestea au fost alocate conform planului, sub gradul de protecție determinat prin aplicarea procedurii definite în partea I secțiunea II B a acestui apendice.

NOTĂ:

Partea I secțiunea II B din apendicele S27 face referiri la zonele de interferență și aplicarea procedurii pentru obținerea unui nivel de protecție de 15 dB.

S27/21 Pentru respectarea cerințelor operaționale aeronautice internaționale, administrațiile pot adopta procedura de alocare pentru frecvențele aeronautice mobile (R), iar alocările trebuie făcute în urma acordurilor dintre administrațiile implicate.

S27/22 Coordonarea descrisă la nr. S27/21 trebuie să fie efectuată pentru utilizarea eficientă și corespunzătoare a frecvențelor în cauză și, în mod special, când procedurile de la nr. S27/19 sunt nesatisfăcătoare.

3.1.2.5. Utilizarea claselor de emisie J7B și J9B trebuie să fie în concordanță cu prevederile apendicelui S27:

S27/12 Pentru emisiile din radiotelefonie, spectrul audio va fi limitat între 300 și 2700 Hz, iar pentru celelalte clase de emisii autorizate lățimea de bandă ocupată nu va depăși limita superioară a clasei de emisie J3E. Totuși, în specificarea acestor limite nu este implicată nicio restricție în ceea ce privește extinderea altor emisii decât cele din clasa J3E, cu condiția respectării limitelor pentru emisii nedorite (a se vedea nr. S27/73 și S27/74).

S27/14 Datorită unor posibile interferențe, nu trebuie utilizat în cadrul aceleiași zone de alocare un anumit canal atât pentru radiotelefonie, cât și pentru transmisii de date.

S27/15 Utilizarea canalelor legate de frecvențele indicate în S27/18 pentru clase diferite de emisii, altele decât J3E și H2B, va fi obiectul unor înțelegeri/acorduri speciale încheiate între administrațiile implicate, cu scopul de a se evita interferențele ce pot apărea datorită utilizării simultane a aceluiași canal pentru mai multe clase de emisii.

3.1.3. Alocarea frecvențelor pentru comunicațiile aeronautice de control operațional

3.1.3.1. Frecvențele utilizate la nivel mondial pentru comunicațiile aeronautice de control operațional sunt necesare pentru a permite operatorilor aerieni să respecte obligațiile stipulate în anexa 6 OACI partea I. Alocarea acestor frecvențe trebuie să fie în conformitate cu următoarele prevederi din apendicele S27:

S27/9 O zonă de alocare stabilită la nivel mondial presupune alocarea frecvențelor astfel încât acestea să poată fi utilizate pentru comunicații la mare distanță între stațiile aeronautice din zona de alocare și aeronava ce poate opera oriunde în lume.*

---------

* Tipul de comunicații la care se face referire în S27/9 poate fi reglementat de către administrații.

S27/217 Cu excepția frecvențelor purtătoare de 3023 kHz și de 5680 kHz, alocările de frecvențe pe plan mondial care sunt prezentate în tabelele nr. S27/213 și de la nr. S27/218 la nr. S27/231 sunt rezervate în scopul alocării de către administrații stațiilor care operează sub autoritatea administrațiilor interesate în scopul deservirii unuia sau mai multor operatori aerieni. Asemenea alocări asigură comunicațiile dintre o anumită stație aeronautică și o stație de bord oriunde în lume, pentru controlul operațional al zborului și pentru siguranța aeronavei. Frecvențele utilizate în întreaga lume nu trebuie alocate de administrație în scopuri precum MWARA, RDARA și VOLMET. Acolo unde zona de operare a unei aeronave se înscrie complet în interiorul unei zone de acoperire RDARA sau sub-RDARA, trebuie utilizate frecvențele specifice alocate acestor RDARA și sub-RDARA.

NOTA 1:

Tabelele nr. S27/213 și tabelele de la nr. S27/218 la nr. S27/231 ale apendicelui S27 din regulamentele de radiocomunicații ITU conțin planuri de alocare a frecvențelor, listarea frecvențelor fiind făcută pe zone, după numerele alocate.

NOTA 2:

Materialul de îndrumare pentru alocarea frecvențelor în întreaga lume este ilustrat în PIAC-CNS (Procedura de aplicare a prezentei reglementări), volumul V, anexa C.

3.2. Managementul frecvențelor NDB

3.2.1. Managementul frecvențelor NDB trebuie să țină cont de următoarele considerente:

a) protecția la interferențe la marginea zonei de acoperire nominală;

b) aplicarea valorilor indicate pentru un echipament ADF tipic;

c) separarea geografică și, respectiv, zona de acoperire nominală;

d) posibilitatea apariției interferențelor datorită radiației parazite generate de surse nonaeronautice (de exemplu, servicii de alimentare cu energie electrică, sisteme de comunicații pe linii de transport de energie, radiații industriale etc.).

NOTA 1:

Materialul de îndrumare este ilustrat în PIAC-CNS, volumul V, anexa B.

NOTA 2:

Există porțiuni din banda de frecvență alocată radiofarurilor care sunt împărțite cu alte servicii.

3.2.2. Pentru a reduce problemele legate de congestia frecvențelor, acolo unde două echipamente ILS distincte deservesc capetele opuse ale unei piste, alocarea unei frecvențe comune pentru ambele radiofaruri îndepărtate și a altei frecvențe comune pentru ambele radiofaruri apropiate este admisă, dacă:

a) circumstanțele operaționale permit acest lucru;

b) fiecărui radiofar îi este alocat un semnal de identificare diferit;

c) radiofarurile ce utilizează aceeași frecvență nu pot emite simultan.

NOTĂ:

În RACR-CNS, volumul I, pct. 3.4.4.4, sunt prevăzute normele de aplicare.

Capitolul 4 Utilizarea frecvențelor superioare frecvenței de 30 MHz

4.1. Utilizarea benzii de frecvențe 117.975-137 MHz
INTRODUCERE
Banda de frecvențe 118-132 MHz a fost rezervată exclusiv pentru serviciile aeronautice mobile (R), în cadrul Conferinței de radiocomunicații ITU din Atlantic City în 1947 și, din nou, în 1959, la Conferința de la Geneva, atunci când a fost extinsă până la frecvența de 117,975 MHz.
Conferințele de radiocomunicații ITU care au avut loc după 1947 au elaborat o serie de prevederi pentru utilizarea benzii 132-136 MHz pentru serviciile aeronautice mobile (R) în funcție de condițiile care variază pentru diferite regiuni ITU, țări sau grupuri de țări. Utilizarea acestei benzi a fost inclusă în tabelul de alocare din acest capitol. Conferința administrativă mondială de radiocomunicații - ITU (1979) a elaborat o serie de prevederi pentru utilizarea benzii 136-137 MHz de către serviciile aeronautice mobile (R), supuse condițiilor specificate în nr. S5.203, nr. S5.203A și nr. S5.203B din regulamentele de radiocomunicații. Utilizarea frecvențelor în banda 136-137 MHz trebuie să țină cont de condițiile specificate din aceste note. Pentru utilizarea acestor benzi, statele au fost atenționate asupra posibilelor interferențe radio provenite din surse nonaeronautice ce radiază energie de radiofrecvență și asupra necesității luării unor măsuri corespunzătoare pentru minimizarea efectelor acestora.
Acest capitol se referă la standardele și practicile recomandate privind această bandă și include subiecte care aparțin selectării anumitor frecvențe pentru utilizare în diferite scopuri aeronautice. Aceste standarde sunt stipulate în prefața ce urmează, aceasta stabilind principiile pe baza cărora a fost planificată utilizarea eficientă a benzii VHF, pe plan mondial.
PREFAȚĂ
Utilizarea benzii de frecvențe VHF pe plan mondial se bazează pe considerente economice și practice și necesită un plan ce trebuie să țină cont de:
a) necesitatea unei evoluții normale spre îmbunătățirea operării și spre un grad cerut de standardizare pe plan mondial;
b) dorința unei tranziții economice între utilizarea actuală și utilizarea optimă a frecvențelor disponibile, luând în considerare posibilitatea utilizării la maximum a echipamentelor existente;
c) necesitatea coordonării pe plan național și internațional a utilizării benzii de frecvențe VHF, cu scopul asigurării protecției reciproce la interferențe;
d) necesitatea furnizării unui cadru pentru dezvoltarea integrată a planurilor regionale;
e) dorința de a încorpora în orice grup de frecvențe acele frecvențe utilizate în prezent pentru serviciile aeronautice internaționale;
f) necesitatea menținerii numărului total de frecvențe și a clasificării acestora, în strânsă legătură cu echipamentele de bord, care sunt utilizate pentru servicii aeronautice internaționale;
g) necesitatea desemnării unei singure frecvențe care poate fi utilizată pentru cazuri de urgență pe plan mondial și a unei alte frecvențe, pentru anumite regiuni, care poate fi utilizată în scopuri speciale;
h) necesitatea asigurării unei flexibilități suficiente pentru a permite diferențe în aplicații impuse de condițiile regionale.
4.1.1. Alocarea generală a frecvențelor în banda 117,975-137 MHz
NOTĂ:
Planul include un tabel general de alocare a frecvențelor care împarte întreaga bandă, 117,975-137 MHz, subdiviziunile principale fiind benzile de frecvențe alocate atât pentru serviciile naționale, cât și pentru cele internaționale, precum și benzile alocate numai serviciilor naționale. Această subdivizare generală are ca scop minimizarea problemelor legate de coordonarea națională și internațională.
4.1.1.1. Alocarea frecvențelor din banda 117,975-137 MHz se face după cum se prezintă în tabelul 4-1.
4.1.1.2. În cazul benzii 136-137 MHz, aplicațiile internaționale nu au fost încă agreate, iar aceste frecvențe trebuie utilizate la nivel regional, acolo unde este nevoie și în mod corespunzător.
4.1.2. Ecartul de frecvență și limitele frecvențelor alocabile
NOTĂ:
În materialul care urmează, ecartul pentru alocările canalelor de 8,33 kHz este definit ca 25 kHz împărțit la 3, ceea ce reprezintă 8,333..... kHz.
4.1.2.1. Separarea minimă între frecvențele care pot fi alocate în cadrul serviciilor aeronautice mobile (R) trebuie să fie de 8,33 kHz.
NOTĂ:
Se cunoaște faptul că în anumite regiuni sau zone ecartul de 100 kHz, 50 kHz sau 25 kHz permite dispunerea unui număr suficient de frecvențe utilizabile pentru serviciile aeriene internaționale și naționale, iar echipamentul proiectat special pentru ecartul de 100 kHz, 50 kHz sau 25 kHz va rămâne adecvat pentru operarea serviciilor în interiorul unor astfel de regiuni sau zone. Se cunoaște, de asemenea, că alocările care se bazează atât pe ecartul de 25 kHz, cât și pe cel de 8,33 kHz pot continua să coexiste într-o regiune sau zonă.
4.1.2.2. Posibilitatea de utilizare în serviciul aeronautic mobil (R) [AM(R)S] a echipamentului DSB-AM, proiectat special pentru ecartul de 25 kHz, trebuie prevăzută cel puțin până la 1 ianuarie 2005, cu excepția acelor regiuni sau zone unde acordul regional permite utilizarea pentru comunicațiile vocale aer-sol a echipamentului special proiectat pentru ecartul de 8,33 kHz sau pentru VDL Mod 3.
Tabelul 4-1. Tabel de alocare a frecvențelor
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Subbenzile de alocare a
Utilizare pe plan
frecvențelor
mondial
Observații
(MHz)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
a) 118-121,4 inclusiv
Serviciile aeronautice
Alocările internaționale specifice vor fi determinate
mobile naționale și
în conformitate cu acordul regional. Alocările
internaționale
naționale sunt conforme cu prevederile pct. 4.1.5.9.
b) 121,5
Frecvență de urgență
Pentru a desemna o bandă de protecție pentru protejarea
frecvenței aeronautice de urgență, cele mai apropiate
frecvențe care pot fi alocate de o parte și de alta a
frecvenței de 121,5 MHz sunt 121,4 MHz și 121,6 MHz,
exceptând situația când, prin acord regional, se poate
decide că cele mai apropiate frecvențe care pot fi
alocate sunt 121,3 MHz și 121,7 MHz.
c) 121,6-121,9917
Comunicații pe suprafa- Rezervată pentru mișcarea la sol, pentru verificare
inclusiv
ța de aerodrom, națio-
înainte de decolare, autorizări ale serviciilor de
nale și internaționale
trafic aerian și operațiuni asociate
d) 122-123,05 inclusiv
Serviciile aeronautice
Rezervată exclusiv alocărilor pe plan național
mobile naționale
e) 123,1
Frecvență auxiliară SAR A se vedea pct. 4.1.4.1
f) 123,15-123,6917
Serviciile aeronautice
Rezervată exclusiv alocărilor pe plan național, cu
inclusiv
mobile naționale
excepția frecvenței de 123,45 MHz, care este utilizată
ca frecvență internațională de comunicații aer-aer
[vezi lit. g)]
g) 123,45
Comunicații aer-aer
Desemnată pentru a fi utilizată conform celor prevăzute
la pct. 4.1.3.2.1
h) 123,7-129,6917
Serviciile aeronautice
Alocările internaționale specifice vor fi determinate
inclusiv
mobile naționale și
în funcție de acordul regional. Alocările pe plan
internaționale
național se fac conform prevederilor pct. 4.1.5.9
i) 129,7-130,8917
Serviciile aeronautice
Rezervate alocărilor naționale dar pot fi utilizate
inclusiv
mobile naționale
integral sau parțial, supuse acordului regional, ce
corespund cerințelor menționate la pct. 4.1.8.1.3
j) 130,9-136,875
Serviciile aeronautice
Alocările internaționale specifice vor fi determinate
inclusiv
mobile naționale și
în funcție de acordul regional. Alocările naționale se
internaționale
fac conform prevederilor pct. 4.1.5.9 (a se vedea
introducerea la pct. 4.1 referitoare la banda 132-137
MHz.)
k) 136,9-136,975
Serviciile aeronautice
Rezervat pentru comunicațiile VHF - datalink aer/sol
inclusiv
mobile naționale și
internaționale
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4.1.2.2.1. Cerințele referitoare la instalarea obligatorie a echipamentelor proiectate special pentru ecartul de 8,33 kHz se stabilesc numai pe baza acordurilor regionale de navigație aeriană care specifică spațiul aerian de operare și programul de implementare, care va include și timpul necesar pentru achiziționarea lor.
NOTĂ:
Nu este necesar să se modifice sistemele de bord sau cele de sol dacă acestea operează numai în regiuni ce nu utilizează ecartul canalului de 8,33 kHz.
4.1.2.2.2. Cel puțin până la 1 ianuarie 2005, echipamentele special proiectate pentru utilizarea ecartului de 8,33 KHz trebuie protejate pentru a fi utilizate de AM (R) S.
4.1.2.2.3. Cerințele obligatorii referitoare la echipamentele special proiectate pentru VDL Mod 3 și VDL Mod 4 trebuie realizate pe baza acordurilor regionale de navigație aeriană care specifică spațiul aerian de operare și programul de implementare pentru echiparea obligatorie a echipamentelor, inclusiv timpul adecvat de implementare.
4.1.2.2.3.1. Pentru acordul indicat la pct. 4.1.2.2.3 trebuie să se asigure o notificare prealabilă de cel puțin 2 ani, referitoare la echiparea obligatorie a sistemelor de bord.
4.1.2.2.4. Cel puțin până la 1 ianuarie 2010, echipamentele proiectate special pentru a utiliza VDL Mod 3 și VDL Mod 4 vor fi compatibile pentru a fi utilizate de AM (R) S.
4.1.2.3. În banda de frecvențe 117,975-137 MHz, cea mai joasă frecvență alocabilă trebuie să fie de 118 MHz, iar cea mai înaltă de 136,975 MHz.
4.1.2.4. În regiunile în care ecartul de 25 kHz [DSB-AM și legătura digitală VHF (VDL)] și ecartul de 8,33 kHz pentru DSBAM sunt în operare, publicarea frecvenței alocate sau a canalului de operare trebuie să fie conform canalului din tabelul 4-1 (bis).
NOTĂ:
Tabelul 4-1 (bis) prezintă perechile de frecvențe corespunzătoare canalului de 25 kHz DSB-AM și permite o identificare unică pentru canalul de 25 kHz VDL și pentru canalul de 8,33 kHz.
Tabelul 4-1 (bis). Perechi de canale/frecvențe
──────────────────────────────────────────────────────────────
Frecvență (MHz)
Slot de timp*
Ecart
(kHz)
Canal
──────────────────────────────────────────────────────────────
118,0000
25
118,000
118,0000
A
25
118,001
118,0000
B
25
118,002
118,0000
C
25
118,003
118,0000
D
25
118,004
118,0000
8,33
118,005
118,0083
8,33
118,010
118,0167
8,33
118,015
118,0250
A
25
118,021
118,0250
B
25
118,022
118,0250
C
25
118,023
118,0250
D
25
118,024
118,0250
25
118,025
118,0250
8,33
118,030
118,0333
8,33
118,035
118,0417
8,33
118,040
118,0500
25
118,050
118,0500
A
25
118,051
118,0500
B
25
118,052
118,0500
C
25
118,053
118,0500
D
25
118,054
118,0500
8,33
118,055
118,0583
8,33
118,060
118,0667
8,33
118,065
118,0750
A
25
118,071
118,0750
B
25
118,072
118,0750
C
25
118,073
118,0750
D
25
118,074
118,0750
25
118,075
118,0750
8,33
118,080
118,0833
8,33
118,085
118,0917
8,33
118,090
118,1000
25
118,100
etc.
-----------
* Indicarea slotului de timp este destinată canalelor din VDL Mod 3. (Ref. RACR-CNS, volumul III, partea I, cap. 6, pentru caracteristici de operare VDL Mod 3)
4.1.3. Frecvențe utilizate pentru anumite funcții
4.1.3.1. Frecvența de urgență
4.1.3.1.1. Frecvența de urgență (121,5 MHz) trebuie folosită numai în situații autentice de urgență, așa cum este subliniat pe larg în cele ce urmează:
a) pentru a furniza o frecvență sigură (un canal) pentru comunicații între aeronavele aflate în pericol sau urgență și o stație de la sol, atunci când frecvențele obișnuite sunt utilizate pentru alte aeronave;
b) pentru a asigura o frecvență de comunicații VHF între o aeronavă și un aerodrom, care nu este utilizată în mod normal pentru serviciile aeriene internaționale, în cazul apariției unor situații de urgență;
c) pentru a asigura o frecvență comună de comunicații VHF între aeronave, civile sau militare, participante la operațiunile obișnuite de căutare și salvare, și între aeronave și serviciile de sol, înaintea schimbării frecvenței, atunci când aceasta este necesară;
d) pentru a asigura o comunicație sol-aer atunci când se defectează echipamentul de bord utilizat pe frecvențele obișnuite;
e) de a asigura un canal pentru operarea emițătoarelor locatoarelor folosite în situații de urgență (ELT) și pentru comunicarea între mijloacele de salvare și aeronava implicată în operațiuni de căutare și salvare;
f) pentru a asigura un canal comun de comunicații VHF pentru comunicații între aeronava civilă, pe de o parte, și aeronava de interceptare sau unitatea de control de interceptare, pe de altă parte, și între aeronava civilă ori aeronava de interceptare, pe de o parte, și unitatea de control care se ocupă de interceptare, pe de altă parte, în cazul interceptării aeronavei civile.
NOTA 1:
Utilizarea frecvenței de 121,5 MHz în scopul prezentat la lit. c) trebuie evitată în cazul în care apar interferențe legate de coordonarea eficientă a traficului în situațiile de pericol.
NOTA 2:
Regulamentele de radiocomunicații în vigoare prevăd ca stațiile mobile ale serviciului maritim mobil să poată utiliza de asemenea frecvența de urgență aeronautică de 121,5 MHz, folosind o emisie A3E pentru a comunică pe această frecvență în scopuri de siguranță, cu stațiile serviciului aeronautic mobil (S5.200 RR și apendicele S13, partea A2 din RR).
4.1.3.1.2. Frecvența de 121,5 MHz trebuie asigurată pentru:
a) toate centrele de control regionale și pentru toate centrele de informare a zborurilor;
b) turnurile de control de aerodrom și pentru serviciile de apropiere ce deservesc aerodromurile internaționale și aerodromurile internaționale de rezervă;
c) orice altă zonă desemnată de către autoritatea ATS corespunzătoare, acolo unde se prevede că această frecvență este necesară pentru asigurarea recepției apelurilor de pericol sau pentru asigurarea scopurilor specificate la pct. 4.1.3.1.1.
NOTĂ:
Acolo unde două sau mai multe facilități prezentate mai sus sunt colocate (asociate), este suficient a se prevedea frecvența de 121,5 MHz la una dintre acestea.
4.1.3.1.3. Frecvența 121,5 MHz trebuie să fie disponibilă unităților de control al interceptării, acolo unde se consideră necesar, conform celor specificate la pct. 4.1.3.1.1 lit. f).
4.1.3.1.4. Canalul de urgență trebuie protejat continuu pe durata orelor de serviciu al unităților la care această frecvență este instalată.
4.1.3.1.5. Canalul de urgență trebuie utilizat numai pentru transmisii în modul de operare simplex pe canal unic.
4.1.3.1.6. Canalul de urgență (121,5 MHz) trebuie să fie disponibil conform caracteristicilor date în RACR-CNS, volumul III, partea a II-a, cap. 2.
4.1.3.2. Canalul de comunicații aer-aer
4.1.3.2.1. Canalul VHF de comunicații aer-aer pe frecvența de 123,45 MHz este desemnat să permită aeronavelor angajate în zboruri deasupra zonelor oceanice sau îndepărtate, situate în afara domeniului de acoperire a stațiilor de la sol VHF, să schimbe informații operaționale necesare și să faciliteze rezolvarea problemelor operaționale.
NOTĂ:
Utilizarea canalului aer-aer poate produce interferențe la și de la aeronavă, dacă se utilizează aceeași frecvență pentru comunicațiile aer-sol.
4.1.3.2.2. În zonele oceanice sau îndepărtate, situate în afara zonei de acțiune a stațiilor de sol VHF, canalul de comunicații VHF aer-aer, pe frecvența de 123,45 MHz, trebuie să fie disponibil numai în conformitate cu caracteristicile din RACR-CNS, volumul III, partea a II-a, cap. 2.
4.1.3.3. Canal de semnalizare comun. Frecvența de 136,975 MHz este rezervată internațional pentru asigurarea unui canal de semnalizare comun (CSC) pentru legătura digitală VHF (VDL). Canalul de semnalizare comun (CSC) utilizează schema de modulație VDL Mod 2 și purtătoarea cu acces multiplu (CSMA).
4.1.4. Frecvențe auxiliare pentru operațiunile de căutare și salvare
4.1.4.1. Acolo unde este stabilită o cerință pentru utilizarea unei frecvențe suplimentare față de cea de 121,5 MHz, în aceleași condiții precum cele specificate la pct. 4.1.3.1.1 lit. c), trebuie utilizată frecvența de 123,1 MHz.
4.1.4.2. Frecvența suplimentară de căutare și salvare (123,1 MHz) trebuie să fie disponibilă numai cu caracteristicile indicate în RACR-CNS, volumul III, partea a II-a, cap. 2.
4.1.5. Prevederi referitoare la repartiția geografică a frecvențelor VHF și protecția la interferențe
4.1.5.1. În cazul utilizării echipamentelor VHF a căror caracteristică de radiație este limitată la orizontul radio, cu excepția situațiilor în care există cerințe operaționale de utilizare a frecvențelor comune pentru grupuri de echipamente, separarea geografică dintre echipamentele care operează pe aceeași frecvență trebuie să fie astfel încât punctele situate la înălțimea de protecție și la limita de acoperire a fiecărui echipament să fie separate printr-o distanță cel puțin egală cu distanța necesară obținerii unui raport semnal/zgomot de 14 dB.
Această prevedere trebuie introdusă pe baza acordului regional de navigație aeriană. În acele zone în care congestia de frecvențe nu este severă sau nu este considerată a deveni gravă, se poate utiliza un criteriu de separare de 20 dB (raport în distanță de 10 la 1) ori un criteriu de separare după orizontul radio (RLOS) (se ia în considerare valoarea cea mai mică).
NOTĂ:
Materialul de îndrumare referitor la stabilirea distanței minime de separare bazată pe un raport semnal/zgomot de 14 dB este prezentat în cadrul PIAC-CNS, volumul V, anexa A.
4.1.5.2. În cazul acelor echipamente VHF care furnizează servicii dincolo de orizontul radio, cu excepția cazului în care există o cerință operațională de utilizare a frecvențelor comune pentru grupuri de echipamente, planificarea operării pe același canal se face astfel încât distanța dintre punctele situate la înălțimea de protecție la limita zonei de acoperire utile a fiecărui echipament să nu fie mai mică decât suma distanțelor de la fiecare punct la orizontul radio asociat.
NOTA 1:
Distanța la orizontul radio de la stația radio a aeronavei este dată prin formula:
D=K radical din h,
unde:
D = distanța în mile nautice;
h = înălțimea aeronavei (a stației de bord) deasupra solului;
K = corespunde la 4/3 din raza pământului și este:
= 2,22, atunci când h este exprimat în metri;
= 1,23, când h este exprimat în picioare.
NOTA 2:
La calcularea distanței orizontului radio între o stație de sol și o stație de bord, distanța orizontului radio al stației de bord, calculată după formula D=K radical din h, trebuie adăugată la distanța orizontului radio al stației de sol. Pentru calcularea celei din urmă distanțe se folosește aceeași formulă, în care h este înălțimea antenei de emisie a stației de sol.
NOTA 3:
Criteriul enunțat la pct. 4.1.5.2 este aplicabil la stabilirea separării geografice minime dintre echipamentele VHF, în scopul evitării interferenței aer-aer, pe același canal. În PIAC-CNS, volumul V, anexa A, secțiunea 3, sunt date elemente de îndrumare referitoare la determinarea distanței de separare dintre stațiile de sol și dintre aeronave și stațiile de sol, pentru operarea pe un canal comun. Iar secțiunea 2 a anexei A conține materialul de ghidare referitor la canalele adiacente.
NOTA 4:
În PIAC-CNS, volumul V, anexa A, sunt date elemente de ghidare referitoare la interpretarea prevăzută la pct. 4.1.5.1 și 4.1.5.2.
4.1.5.3. Separarea geografică dintre echipamentele ce funcționează pe canale adiacente trebuie să fie astfel încât punctele situate la înălțimile de protecție și la limita de acoperire a fiecărui echipament să fie la o distanță suficientă pentru a asigura operarea fără interferențe.
NOTĂ:
PIAC-CNS, volumul V, anexa A, prezintă îndrumări referitoare la distanțele de separare și caracteristicile sistemului.
4.1.5.4. Înălțimea de protecție trebuie să fie o înălțime, în raport cu nivelul de referință specific asociat unui anumit echipament, astfel încât sub aceasta interferența să fie improbabilă.
4.1.5.5. Înălțimea de protecție aplicată funcțiilor sau anumitor echipamente trebuie să fie determinată regional, luând în considerare următorii factori:
a) natura serviciului asigurat;
b) caracteristica serviciului de trafic aerian implicat;
c) distribuția traficului de comunicații;
d) disponibilitatea canalelor de frecvență la stația de bord;
e) dezvoltări ulterioare.
4.1.5.6. Acolo unde înălțimile de protecție determinate au valori mai mici decât cele dorite operațional, distanța de separare dintre echipamentele ce funcționează pe aceeași frecvență nu trebuie să fie mai mică decât cea necesară pentru a asigura ca o aeronavă aflată la limita de operare a serviciului și la înălțimea de protecție dorită pentru o facilitate să nu se găsească deasupra orizontului radio în raport cu facilitățile adiacente.
NOTĂ:
Pct. 4.1.5.6 stabilește distanța de separare geografică sub care interferența este posibilă.
4.1.5.7. Separarea geografică dintre stațiile VHF VOLMET trebuie să fie determinată regional și, în general, trebuie să fie în așa fel încât funcționarea lor să nu interfereze la cele mai mari altitudini la care zboară aeronavele în zona respectivă.
NOTĂ:
Materialul de îndrumare referitor la pct. 4.1.5.7 este cuprins în PIAC-CNS, volumul V, anexa A.
4.1.5.8. Frecvențele VHF din banda aeronautică mobilă, utilizate de serviciile naționale, dacă nu sunt atribuite pe plan internațional sau regional acestui scop, trebuie să fie repartizate geografic astfel încât interferența să fie minimă la stațiile utilizate de serviciile de trafic aerian internațional în această bandă.
4.1.5.9. Problema interferenței între stații din țări diferite pe frecvențe alocate internațional sau regional serviciilor naționale trebuie rezolvată prin consultări între administrațiile țărilor respective.
4.1.5.10. Pentru a evita interferențele cu alte stații, zonele de acoperire ale emițătoarelor de sol VHF trebuie să fie astfel încât să mențină cel puțin un minim al cerinței operaționale pentru funcția de comunicație.
4.1.5.11. În cazul stațiilor VHF care furnizează servicii dincolo de orizontul radio, în afara benzii alocate cu ±250 kHz față de frecvența de emisie, orice radiație parazită sau frecvență armonică nu trebuie să depășească o putere efectiv radiată de 1 mW pentru orice azimut.
4.1.6. Cerințe privind echipamentele
NOTA 1:
Toleranțele de frecvență ale stațiilor care funcționează în banda aeronautică mobilă (117,975-137 MHz) trebuie să respecte specificațiile date în apendicele 3 din cadrul regulamentelor de radiocomunicații. Toleranțele pentru emițătoarele utilizate de către serviciile aeronautice nu sunt menționate în această reglementare, cu excepția cazurilor în care sunt cerute valori mai stricte decât acelea indicate în cadrul regulamentelor de radiocomunicații, când acestea se impun (de exemplu, specificațiile de echipamente din volumul III cuprind mai multe astfel de cazuri).
NOTA 2:
Toleranța de frecvență aplicabilă diferitelor componente ale unui sistem multicanal sau ale altor sisteme va fi determinată de caracteristicile sistemului specific.
4.1.6.1. Câștigul antenei unei stații VHF cu acoperire extinsă nu trebuie să depășească 3 dB față de cel al unei antene dipol, în limitele a ±2 Ø față de linia de centru a deschiderii unghiulare Ø a zonei de acoperire. Dar, în orice caz, trebuie să fie în așa fel încât să nu existe interferențe cu alte servicii radio.
NOTA 1:
Azimutul real, deschiderea unghiulară a zonei de acoperire și puterea efectiv radiată trebuie luate în calcul în fiecare caz.
NOTA 2:
Materialul de îndrumare referitor la pct. 4.1.6.1 este cuprins în PIAC-CNS, volumul V, anexa A.
4.1.7. Metoda de operare
4.1.7.1. Un sistem simplex pe un singur canal trebuie să funcționeze în banda de frecvențe VHF, 117,975-137 MHz, pentru toate stațiile ce furnizează servicii pentru aeronavele implicate în navigația aeriană internațională.
4.1.7.2. În plus față de cele de mai sus, canalul de voce sol-aer, asociat standardelor OACI, poate fi utilizat, conform acordului regional, numai pentru comunicații radio.
4.1.8. Planul de alocare a frecvențelor radio VHF utilizate de serviciile aeronautice mobile internaționale
INTRODUCERE
Acest plan prezintă lista de frecvențe care pot fi alocate împreună cu prevederile de utilizare de către serviciile aeronautice mobile (R) a tuturor frecvențelor cu un ecart de 25 kHz și a tuturor frecvențelor cu un ecart de 8,33 kHz, cu frecvențele din grupa A care continuă să fie utilizate, oriunde acestea sunt într-un număr suficient pentru a răspunde cerințelor operaționale.
Conform planului, numărul total de frecvențe necesare într-o anumită regiune va fi determinat regional. Astfel, frecvențele alocabile într-o anumită regiune pot fi limitate la un număr restrâns de frecvențe din cadrul listei, numărul curent fiind selectat după cum este indicat mai sus.
Pentru ca frecvențele alocabile să poată fi coordonate între diferite regiuni cât mai bine, planul stipulează că dacă numărul de frecvențe cuprins în grupa A din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2 este suficient pentru a satisface cerințele regiunii, frecvențele acelei grupe pot fi utilizate într-o ordine care începe cu frecvența de 118 MHz. Astfel, toate regiunile folosesc în comun frecvențele utilizate în regiunea care necesită cel mai mic număr de frecvențe și, în cazul a două regiuni oarecare, acea regiune care are numărul cel mai mare de frecvențe va avea în folosință toate frecvențele utilizate de către celălalt.
Grupa A asigură planificarea frecvențelor bazându-se pe canale cu ecart de 100 kHz.
Grupa B din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2 conține frecvențele din banda 117,975-132 MHz, care se termină în 50 kHz. Împreună cu frecvențele din grupa A, acestea asigură planificarea frecvențelor având la bază ecartul de 50 kHz. În grupa C sunt listate canalele din banda de frecvență 132-137 MHz, bazându-se pe ecartul de 50 kHz. Grupa D conține canalele din banda de frecvență 132-137 MHz, care se termină în 25 kHz, și grupa E, în mod similar, listează canalele din banda de frecvență 117,975-132 MHz. Utilizarea canalelor din grupele B, C, D și E este explicată mai jos.
Grupa F din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2 conține frecvențele din banda 117,975-137 MHz, atunci când este utilizat ecartul de 8,33 kHz. Utilizarea canalelor din această grupă este explicată mai jos.
Ori de câte ori numărul de frecvențe necesar într-o anumită regiune depășește numărul de frecvențe din grupa A, frecvențele pot fi selectate din cadrul altor grupe ținând cont de prevederile pct. 4.1.8.1 în raport cu utilizarea frecvențelor cu ecart de 25 kHz și, cu privire la banda 132-137 MHz, de prevederile din regulamentele de radiocomunicații (vezi introducerea la pct. 4.1). Deși pentru grupele B, C, D și E nu este indicată o ordine de selectare preferată, planificarea regională ar fi bine să țină cont de circumstanțele regionale specifice pentru o anumită selecție a frecvențelor din aceste grupe. Acest lucru se poate aplica în particular frecvențelor din banda 132-137 MHz din motive ce țin de echipamentul de la bordul aeronavei și/sau de disponibilitatea unor anumite canale de frecvență pentru serviciile aeronautice mobile (R). Se poate întâmpla ca în cadrul unei anumite regiuni să se selecteze mai întâi frecvențele din grupa B, apoi frecvențele din grupa C, D sau E.
Acolo unde toate canalele grupelor A, B, C, D și E din cadrul listei prevăzute la pct. 4.1.8.1.2 sunt insuficiente pentru a acoperi cerințele dintr-o regiune, o parte sau părți din bandă pot fi desemnate ca având canale de 8,33 kHz sau desemnate ca suport VDL Modul 3. Pentru părțile din banda de frecvențe ce conțin canale de 8,33 kHz, frecvențele corespunzătoare din cadrul grupei F ar trebui să fie utilizate în conformitate cu pct. 4.1.8.1.1.1 și 4.1.8.1.2. De remarcat faptul că desemnarea frecvențelor din grupa F diferă de cea a frecvențelor corespondente din grupele de la A la E referitor la diferența lățimii canalului. Pentru o parte din banda de frecvență ce utilizează VDL Mod 3, frecvențele din cadrul grupelor A, B, C, D și E sunt utilizate pe baza diviziunii de timp. O singură frecvență poate avea mai multe canale, fiecare utilizând frecvența în perioade de timp sau sloturi de timp. Sloturile de timp specifice pentru VDL Mod 3 sunt identificate utilizându-se indicatorii numerici din tabelul 4-1 (bis).
Deși pentru grupa F nu este specificată o anumită ordine de selecție, planificarea regională se poate face după o anumită selecție a frecvențelor din acest grup pentru a ține cont de caracteristicile regionale specifice.
În multe regiuni au fost deja alocate frecvențe pentru activități specifice, cum ar fi, de exemplu, controlul apropierii sau controlul pe aerodrom. Planul nu face astfel de alocări (exceptând frecvențele de urgență și frecvențele de serviciu la sol), o astfel de acțiune fiind făcută la nivel regional, în cazul în care se consideră utilă.
4.1.8.1. Frecvențele din banda 117,975-137MHz utilizate în cadrul serviciilor aeronautice mobile (R) trebuie selectate din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2.
4.1.8.1.1. Atunci când numărul frecvențelor necesare într-o anumită regiune dată nu depășește numărul frecvențelor cuprinse în grupa A din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2, frecvențele ce urmează să fie selectate trebuie alese secvențial, dacă este posibil, dintre cele din grupa A din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2.
4.1.8.1.1.1. În cazul în care numărul frecvențelor necesare într-o anumită regiune îl depășește pe cel al frecvențelor disponibile în grupele de la A la E din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2, părți din bandă trebuie desemnate ca având în componență canale de 8,33 kHz (comunicații de voce) sau conținând VDL Mod 3. Frecvențele utilizate vor fi selectate din grupa F din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2 pentru alocarea canalului de 8,33 kHz sau din cadrul grupelor de la A la E în conformitate cu alocările slot de timp din tabelul 4-1 (bis) pentru VDL Mod 3. Restul benzii de frecvență va continua să fie utilizat pentru canalele cu ecart de 25 kHz selectate din cadrul părților corespunzătoare ale grupelor de la A la E.
NOTA 1:
Frecvențele 121,425-121,575 MHz inclusiv, 123,075-123,125 MHz inclusiv și 136,500-136,975 MHz inclusiv nu sunt disponibile pentru alocare pentru canalele cu o lățime mai mică de 25 kHz.
NOTA 2:
Serviciile care continuă să opereze pe canale cu ecart de 25 kHz vor fi protejate în cadrul regiunilor ce implementează ecartul între canale de 8,33 kHz.
4.1.8.1.2. Lista frecvențelor alocabile
Lista frecvențelor alocabile este prezentată în cadrul apendicelui de la cap. 4.
4.1.8.1.3. Frecvențele destinate comunicațiilor de control operațional pot fi solicitate pentru a permite operatorilor aerieni să se conformeze dispozițiilor stipulate în anexa nr. 6, partea I, caz în care acestea pot fi selectate din banda 128,825-132,025 MHz. Aceste frecvențe trebuie să fie alese din partea superioară a benzii și într-o ordine secvențială, în măsura în care este posibil.
NOTĂ:
Alocarea unor astfel de frecvențe și autorizarea utilizării echipamentelor corespondente sunt atribuite la nivel național. Totuși, în cadrul regiunilor în care există o problemă privind frecvențele pentru controlul operațional, poate fi avantajos dacă statele se străduiesc să coordoneze la nivel regional aceste canale necesare operatorilor aerieni.
4.1.8.2. Frecvențele care pot fi alocate serviciilor aeronautice mobile (R) într-o anumită regiune trebuie limitate la un anumit număr, pentru cerințele operaționale din acea regiune.
NOTĂ:
Numărul frecvențelor necesare într-o anumită regiune este în mod normal determinat de Consiliu, pe baza recomandărilor întrunirilor regionale de navigație aeriană. Caracteristicile echipamentelor VHF de bord cunoscute a fi utilizate pe scară largă în regiune vor fi luate în considerare pentru această determinare.
4.2. Utilizare benzii de frecvențe 108-117,975 MHz
4.2.1. Banda de frecvențe 108-117,975 MHz trebuie să fie alocată după cum urmează:
- Banda 108-111,975 MHz:
a) ILS, în conformitate cu paragraful 4.2.2 și RACR-CNS, volumul I, paragraful 3.1.3;
b) VOR, cu condiția ca:
1. să nu se producă nicio intereferență pe canalul adiacent funcționării ILS-ului;
2. să fie utilizate numai frecvențele care se termină într-un număr par de zecimi de megahertz sau se termină într-un număr par de zecimi de megahertz și de cifra 5 pentru sutimi de megahertz;
c) sisteme de îmbunătățire a performanțelor la sol (GBAS) al GNSS, în conformitate cu RACR-CNS, volumul I, pct. 3.7.3.5, cu condiția ca ILS-ul sau VOR-ul să nu fie interferate.
NOTĂ:
Criteriile de separare geografică între echipamentele ILS și GBAS, aplicabile serviciilor de comunicație GBAS și VHF ce funcționează în banda 118-137 MHz, sunt în curs de elaborare. Până când aceste criterii vor fi definite și incluse în prezenta reglementare, se prevede că frecvențele din banda 112,050-117,900 MHz să fie utilizate pentru alocări GBAS.
- Banda 111,975-117,975 MHz:
a) VOR;
b) sistemele de îmbunătățire a performanțelor la sol (GBAS) al GNSS, conform RACR-CNS, volumul I, pct. 3.7.3.5, cu condiția ca VOR-ul să nu fie interferat.
NOTA 1:
Materialul de îndrumare referitor la separarea în distanță necesară pentru prevenirea interferențelor între echipamentele ILS și VOR ce funcționează în banda de frecvențe 108-111,975 MHz se găsește în PIAC-CNS, volumul I, anexa C, secțiunea 3.
NOTA 2:
Materialul de îndrumare referitor la separarea în distanță necesară pentru prevenirea interferențelor între echipamentele VOR și GBAS ce funcționează în banda de frecvențe 112,050-117,900 MHz se găsește în PIAC-CNS, volumul I, anexa D, secțiunea 7.2.1.
4.2.2. Pentru planificarea alocărilor regionale, frecvențele destinate echipamentelor ILS trebuie selectate în următoarea ordine:
a) frecvențele de ILS Direcție care se termină în număr impar de zecimi de megahertz și frecvențele asociate acestora pentru ILS Pantă;
b) frecvențele de ILS Direcție care se termină în număr impar de zecimi de megahertz și de cifra 5 pentru sutimi de megahertz și frecvențele asociate acestora pentru ILS Pantă.
4.2.2.1. Prin acord regional se pot utiliza canale ILS identificate prin frecvențe ILS Direcție din banda 108-111,975 MHz, care se termină în număr impar de zecimi de megahertz și de cifra 5 pentru sutimi de megahertz, atunci când acesta devine aplicabil în condițiile următoare:
a) pentru utilizare restricționată, începând cu 1 data de ianuarie 1973;
b) pentru utilizare generală, începând cu data de 1 ianuarie 1976.
NOTĂ:
Vezi nota de la pct. 4.2.3.1.
4.2.3. Pentru planurile regionale de alocare a frecvențelor, frecvențele alocate echipamentelor VOR trebuie selectate în următoarea ordine:
a) frecvențele din banda 111,975-117,975 MHz, care se termină în număr impar de zecimi de megahertz;
b) frecvențele din banda 111,975-117,975 MHz, care se termină în număr par de zecimi de megahertz;
c) frecvențele din banda 108-111,975 MHz, care se termină în număr par de zecimi de megahertz;
d) frecvențele din banda 111,975-117,975 MHz, care se termină în 50 kHz, cu excepția celor prevăzute la pct. 4.2.3.1;
e) frecvențele din banda 108-111,975 MHz, care se termină în număr par de zecimi de megahertz, urmat de cifra 5 pentru sutimi de megahertz, cu excepția celor prevăzute la pct. 4.2.3.1.
4.2.3.1. Frecvențele pentru echipamentele VOR, care se termină în număr par de zecimi de megahertz și de cifra 5 pentru sutimi de megahertz, în banda 108-111,975 MHz, și toate frecvențele care se termină în 50 kHz din banda 111,975-117,975 MHz pot fi utilizate pe baza unui acord regional, atunci când acestea au devenit aplicabile, în condițiile următoare:
a) în banda 111,975-117,975 MHz pentru utilizare restricționată;
b) pentru utilizare generală, în banda 111,975-117,975 MHz, la o dată fixată de către Consiliu, însă la cel puțin un an după data aprobării acordului regional avut în vedere;
c) pentru utilizare generală, în banda 108-111,975 MHz, la o dată fixată de către Consiliu, însă la cel puțin 2 ani sau mai mult după aprobarea acordului regional avut în vedere.
NOTĂ:
Prin utilizare restricționată, așa cum este menționată la pct. 4.2.2.1 lit. a) și pct. 4.2.3.1 lit. a), se înțelege că frecvențele nu sunt utilizate de către o aeronavă echipată corespunzător decât dacă:
a) funcționarea echipamentelor ILS sau VOR care nu pot utiliza aceste frecvențe să fie protejată la interferențe;
b) nu va fi impusă o cerință generală pentru echipamentele ILS sau VOR de bord de a fi capabile să opereze pe aceste frecvențe;
c) nu sunt admise derogări pentru serviciul operațional furnizat operatorilor internaționali care utilizează sisteme de bord funcționând pe frecvențe cu ecart de 100 kHz.
4.2.4. Pentru a proteja funcționarea echipamentului VOR de bord pe durata etapelor inițiale de instalare a VOR-urilor cu un ecart de 50 kHz într-o regiune în care instalațiile existente nu pot fi complet conforme cu prevederile din RACR-CNS, volumul I, cap. 3, toate echipamentele VOR existente în zona de interferență a unei facilități ce utilizează un ecart de 50 kHz trebuie modificate pentru a fi conforme cu prevederile RACR-CNS, volumul I, pct. 3.3.5.7.
4.2.5. Dispunerea frecvențelor. Separarea geografică dintre facilitățile ce operează pe aceleași frecvențe sau pe frecvențe adiacente va fi determinată la nivel regional și trebuie să se bazeze pe următoarele criterii:
a) zonele de acțiune ale facilităților;
b) altitudinea maximă de zbor a aeronavei ce utilizează facilitățile;
c) dorința de a menține altitudinea minimă IFR atât de jos pe cât permite terenul.
NOTĂ:
Materialul de îndrumare privind acest subiect este conținut în anexele la PIAC-CNS, volumul V.
4.2.6. Pentru a micșora problemele legate de congestia frecvențelor în amplasamentele în care două echipamente distincte ILS deservesc capetele opuse ale aceleiași piste sau diferitelor piste ale aceluiași aeroport, alocarea acelorași perechi de frecvențe pentru ILS Direcție și Pantă trebuie să fie permisă în următoarele condiții:
a) circumstanțele operaționale să o permită;
b) fiecare ILS Direcție să aibă un semnal de identificare diferit;
c) să existe sisteme de interblocare astfel încât numai echipamentele ILS Direcție și Pantă de la o singură pistă să fie operaționale.
NOTĂ:
Prevederile ce trebuie avute în vedere sunt cuprinse în RACR-CNS, volumul I, pct. 3.1.2.7.2 și 3.1.3.9.
Tabelul 4-2
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬────────────────
Grupa
Canale DME
Perechi asociate de canale VHF
Observații
│
Procedura de
│
alocare
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────
1
Pare:
ILS cu ecart de 100 kHz
│
de la 18X până la 56X
│
│
2
Pare:
│
de la 18Y până la 56Y
ILS cu ecart de 50 kHz
│
│
3
Pare:
VOR cu ecart de 50 kHz
Utilizat în mod normal în
│Pentru utilizare
de la 80Y până la 118Y
zecimi impare de MHz
cazul în care un singur
│generală
canal DME este pereche cu
│(vezi pct. 4.3.1)
4
Impare:
ILS și este parte a MLS
│
de la 17Y până la 55Y
VOR cu ecart de 50 kHz
│
│
5
Impare:
VOR cu ecart de 50 kHz
│
de la 81Y până la 119Y
zecimi pare de MHz
│
──────────────────────────────────────────────────────────
├────────────────
6
Pare:
Niciun canal pereche asociat
│
de la 18W până la 56W
VHF
│
│
7
Pare:
Niciun canal pereche asociat
│
de la 18Z până la 56Z
VHF
│
│
8
Pare:
Niciun canal pereche asociat
│Pentru utilizare
de la 80Z până la 118Z
VHF
│ulterioară
│(vezi pct. 4.3.2)
9
Impare:
Niciun canal pereche asociat
│
de la 17Z până la 55Z
VHF
│
│
10
Impare:
Niciun canal pereche asociat
de la 81Z până la 119Z
VHF
NOTĂ:
Canalele DME din cadrul grupelor 1 și 2 pot fi utilizate în asociere cu ILS și/sau MLS. Canalele DME din cadrul grupelor 3, 4 și 5 pot fi utilizate în asociere cu VOR sau MLS.
4.3. Utilizarea benzii de frecvențe 960-1 215 MHz pentru DME
NOTĂ:
Materiale informative privind planificarea frecvențelor canalelor DME sunt date în RACR-CNS, volumul I, anexa C, secțiunea 7.
4.3.1. Canalele de operare ale DME purtând sufixul "X" sau "Y" din RACR-CNS, volumul I, cap. 3, tabelul A, trebuie alese într-o manieră generală fără restricție.
NOTĂ:
Planul privind utilizarea canalelor pereche asigură utilizarea anumitor canale Y împreună cu VOR sau MLS. Materialul de îndrumare din RACR-CNS, volumul I, anexa C, secțiunea 7, include prevederi specifice relative la situațiile în care același canal sau un canal adiacent este utilizat în cadrul aceleiași zone pentru ambele sisteme.
4.3.2. Canalele DME purtând sufixul "W" sau "Z" din RACR-CNS, volumul I, cap. 3, tabelul A, trebuie alese pe baza acordului regional în momentul în care acestea devin aplicabile în conformitate cu următoarele:
a) utilizarea regională restricționată începând cu sau după data, luând data cea mai recentă:
1. 1 ianuarie 1989; sau
2. la o dată stipulată de către Consiliu, data fiind o perioadă de 2 ani sau mai mult, ulterioară aprobării acordului regional avut în vedere;
b) pentru utilizarea generală începând cu sau după data, luând data cea mai recentă:
1. 1 ianuarie 1995; sau
2. la o dată stipulată de către Consiliu, data fiind o perioadă de 2 ani sau mai mult, ulterioară aprobării acordului regional avut în vedere.
NOTĂ:
Utilizare restricționată înseamnă utilizarea limitată a canalului de către aeronave echipate adecvat și în așa fel încât:
a) echipamentul DME existent care nu poate opera pe aceste canale multiplexate să fie protejat la interferențe;
b) nu va fi impusă o cerință generală privind dotarea aeronavei cu echipament DME de bord, compatibil pentru operarea pe aceste canale multiplexate;
c) serviciul operațional furnizat operatorilor internaționali care utilizează echipamentul DME fără capacitatea de a utiliza canale multiplexate nu este derogat.
4.3.3. Pentru planificarea alocării pe plan regional, canalele DME asociate cu MLS trebuie să fie selectate din tabelul 4-2.
4.3.3.1. Grupele de la 1 la 5. Aceste canale DME vor fi utilizate în general. Pentru selectarea canalelor pentru alocare, sunt aplicabile următoarele reguli:
a) atunci când un sistem MLS/DME este destinat operării pe o pistă, în asociere cu un sistem ILS, canalul DME, dacă este posibil, trebuie selectat din cadrul grupei 1 sau 2 și asociat cu perechea de frecvență ILS, așa cum este indicat în tabelul pentru canale DME și perechi asociate din RACR-CNS, volumul I, cap. 3, tabelul A. În cazurile în care protecția frecvenței nu poate fi făcută pentru toate cele 3 componente, canalul MLS poate fi selectat din cadrul grupei 3, 4 sau 5;
b) atunci când un canal MLS/DME este destinat operării pe o pistă fără ILS, canalul DME ce urmează să fie utilizat va fi de preferință selectat din cadrul grupei 3, 4 sau 5.
4.3.3.2. Grupele de la 6 la 10. Aceste canale DME pot fi utilizate pe baza unui acord regional, atunci când acestea au devenit aplicabile, conform condițiilor specificate la pct. 4.3.2.
4.3.4. Coordonarea alocării canalelor regionale DME trebuie să fie efectuată conform specificațiilor OACI.
4.4. Utilizarea benzii de frecvențe 5 030,4-5 150,0 MHz
NOTA 1:
Materialul de ghidare privind planificarea protecției frecvențelor sistemelor MLS este conținut în cadrul PIAC-CNS, volumul I, anexa G.
NOTA 2:
Materialul cu privire la determinarea distanțelor de coordonare dintre sistemele MLS și stațiile de sol ce furnizează legături cu sateliții mobili negeostaționari este conținut în cadrul Recomandării ITU-R S.1342.
4.4.1. Canalele MLS trebuie să fie selectate din RACR-CNS, volumul I, cap. 3, tabelul A.
4.4.2. În scopul planificării regionale, canalele MLS trebuie să fie selectate în conformitate cu condițiile specificate la pct. 4.3.3 pentru DME-ul asociat.
4.4.3. Alocările de canale, suplimentar față de cele specificate la pct. 4.4.1, trebuie făcute în cadrul subbenzii 5030,4-5150,0 MHz, după cum este necesar, pentru a satisface cerințele ulterioare cu privire la navigația aeriană.