Decizia nr. 282/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Florea Cârstea și Elena Cârstea în Dosarul nr. 1.715/3/2002 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal se prezintă pentru autorii excepției avocatul Florin Vasile. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorilor excepției care solicită admiterea acesteia pentru aceleași motive invocate în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

Prin Încheierea din 23 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.715/3/2002, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Florea Cârstea și Elena Cârstea într-un proces civil de revendicare a unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că reglementarea criticată contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât produce efecte retroactive asupra unor acte juridice încheiate înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 10/2001 , desființându-le.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens, arată că textul

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

constituie o aplicare a principiului bunei-credințe, ca o excepție de la efectele nulității actelor juridice. Așadar, aceste prevederi consacră validitatea actelor juridice de înstrăinare încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea dată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 10 din Legea nr. 1/2009

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 213/1998 , cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință."

Autorii excepției susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin care se susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale referitoare la principiul neretroactivității, prin

Decizia nr. 270 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată.

În considerentele acestei decizii, Curtea a reținut că instituția nulității este o sancțiune civilă ce se aplică în cazul în care la momentul încheierii actului juridic sunt eludate dispozițiile legale sau sunt încălcate condițiile de validitate a actului juridic. Deoarece nulitatea unui act juridic are ca efect repunerea părților în situația anterioară, nu se poate susține că norma juridică ce instituie sancțiunea nulității contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

Totodată, Curtea a reținut că reglementarea criticată nu aduce atingere nici stabilității raporturilor juridice, deoarece dispoziția legală privind instituirea sancțiunii nulității vizează doar actele juridice încheiate cu încălcarea dispozițiilor legii.

Atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Florea Cârstea și Elena Cârstea în Dosarul nr. 1.715/3/2002 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2011.