Decizia nr. 772/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bel Rom Patru" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.889/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.370D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.889/85/2010, Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bel Rom Patru" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect poprire asiguratorie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin dispozițiile legale criticate legiuitorul a stabilit ca soluționarea cererilor de poprire asiguratorie să se realizeze fără citarea părților, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale privind dreptul la apărare, egalitatea în drepturi a cetățenilor și accesul liber la justiție. Astfel, din analiza textului de lege criticat, se constată faptul că debitorul este privat de dreptul la apărare, întrucât nu poate participa la procedura de soluționare a cererii de poprire asiguratorie și, pe cale de consecință, nu poate contracara pretențiile reclamantului, prin administrarea de probe în apărare.

În opinia autorului excepției, dreptul la apărare, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil presupun instituirea unor garanții în privința asigurării corectitudinii înfăptuirii actului de justiție, însă textele legale criticate permit încălcarea acestor principii esențiale ale procesului civil, suprimând dreptul persoanei de a participa în mod efectiv la soluționarea cauzei sale în scopul stabilirii adevărului și, implicit, al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, întrucât procedura instituită de art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă este o procedură derogatorie de la dreptul comun, întemeiată pe principiul celerității. În deplin acord cu principiile constituționale privind accesul liber la justiție și dreptul la apărare, o atare cerere poate fi formulată în fața instanțelor judecătorești și, chiar dacă nu soluționează fondul cauzei, finalitatea procedurii măsurilor asiguratorii este aceea de a asigura fondul dreptului, iar încheierea dată în această procedură este supusă căilor de atac.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Instanța va decide de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauțiunii și termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. 1 potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 alin. 1 potrivit căruia dreptul la apărare este garantat și art. 124 alin. 2 conform căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității textului de lege criticat s-a pronunțat prin

Decizia nr. 166 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005. Cu acel prilej a reținut că "Procedura măsurilor asigurătorii nu soluționează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, și anume situația în care, deși dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, așadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului. Așa fiind, o asemenea procedură este guvernată de imperativul celerității".

Date fiind rațiunile înfățișate, Curtea a constatat că legiuitorul a instituit în materia măsurilor asigurătorii, potrivit competenței sale constituționale, "o procedură derogatorie de la dreptul comun, fără a se putea reține însă că procedând astfel ar aduce atingere principiului constituțional al dreptului la apărare, asigurat prin recunoașterea posibilității exercitării căii de atac a recursului împotriva încheierii de soluționare a cererii de sechestru asigurător".

Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bel Rom Patru" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.889/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011.