Decizia nr. 870/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 și art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Oficiul Național al Registrului Comerțului în Dosarul nr. 416/2010 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

La apelul nominal răspunde Camera de Comerț și Industrie a României, prin consilier juridic Lavinia Ambrus, lipsind autorul excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Camerei de Comerț și Industrie a României, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, și depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. De asemenea, apreciază că susținerile autorului excepției se referă la lipsa eventualelor dispoziții legale care să reglementeze incompatibilitățile arbitrilor care compun tribunalul arbitral.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea de sesizare a Curții Constituționale din 18 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 416/2010, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 și art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Oficiul Național al Registrului Comerțului într-o cauză având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textele legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, precum și egalitatea în fața legii, ținând seama că parte în litigiul aflat pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional este chiar Camera de Comerț și Industrie a României, al cărui colegiu de conducere, la propunerea președintelui Camerei, numește arbitrii care formează tribunalul arbitral. Așadar, prezentul tribunal arbitral, indiferent de compunerea acestuia, nu oferă suficiente garanții de independență și, prin urmare, nu poate fi considerat nici imparțial. Mai mult, întinderea, dar și natura deciziilor ce ar putea fi luate de către acest tribunal ar constitui o încălcare a prevederilor Constituției.

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate neîncălcând cu nimic principiul egalității cetățenilor în fața legii, nici dreptul la un proces echitabil și nici dreptul la apărare, drepturi consacrate de Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 340 și art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 340: "Persoanele care au capacitatea deplină de exercițiu al drepturilor pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție.";

- Art. 341 alin. 2: "Sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, părțile pot stabili prin convenția arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părți a cheltuielilor arbitrale, conținutul și forma hotărârii arbitrale și, în general, orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (3) care statuează dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 24 alin. (1) care privește dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, a stabilit că arbitrajul constituie o excepție de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești și reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.

Arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale încheiate între părți, cu respectarea principiului libertății de voință a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, așa cum prevede art. 341 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, părțile pot stabili, prin convenția arbitrală sau printr-un act adițional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului și, în general, orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului.

Având în vedere cele expuse, Curtea reține că dispozițiile art. 340 din Codul de procedură civilă subliniază caracterul facultativ și convențional al arbitrajului, stabilind capacitatea de a încheia o convenție arbitrală și sfera litigiilor susceptibile a fi soluționate prin arbitraj, iar art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă precizează limitele libertății de voință a părților în materie procedurală ce se reflectă în convenția arbitrală.

Autorul excepției pune la îndoială independența și imparțialitatea tribunalului arbitral datorită faptului că reclamanta - parte în litigiul dedus judecății - este, în același timp, organismul care numește arbitrii. Curtea reține că autorul excepției a acceptat, fără să fi fost constrâns în vreun fel, clauza compromisorie (înscrisă în contractul pe care l-a încheiat cu Camera de Comerț și Industrie a României) în temeiul căreia soluționarea litigiului dintre părți este de competența Curții de Arbitraj și, prin urmare, trebuie să respecte acea clauză, altfel încălcându-se drepturile constituționale garantate ale celeilalte părți din litigiu. Mai mult, reglementările legale în baza cărora este organizată Curtea de Arbitraj -

Legea camerelor de comerț din România nr. 335/2007

și Regulamentul în temeiul căruia se constituie și își desfășoară activitatea Curtea de Arbitraj, oferă suficiente garanții în ceea ce privește asigurarea independenței și imparțialității arbitrilor.

În fine, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate pe lângă critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 340 și art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă este nemulțumit și de procedura de numire a arbitrilor care compun tribunalul arbitral, reglementată de art. 4 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, aprobat potrivit

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 335/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 6 decembrie 2007. Or, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 146 din Constituția României și

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , are competența de a se pronunța numai asupra constituționalității legilor sau ordonanțelor ori a unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, fără a-și putea extinde controlul asupra altor acte normative.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 și art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Oficiul Național al Registrului Comerțului în Dosarul nr. 416/2010 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2011.