Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 764/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

prezumat în vigoare

Data actului
7 iunie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 597 din 24 august 2011
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 17.241 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Decizia nr. 1354/2010 20 octombrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II …

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 5.045/62/2010 și care formează obiectul Dosarului nr. 4.032D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 4.033D-4.038D/2010, nr. 4.049D/2010 și nr. 4.283D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată, din oficiu, de Tribunalul Brașov - Secția civilă în dosarele nr. 3.142/62/2010, nr. 4.224/62/2010, nr. 3.127/62/2010, nr. 4.880/62/2010, nr. 47/62/2010 și nr. 4.381/62/2010, de Tribunalul Brașov - Secția civilă și Rozina Ana Olteanu în Dosarul nr. 5.500/62/2010 și de Viorica Popa Codrea în Dosarul nr. 6.268/62/2010 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra Dosarului nr. 4.037D/2010 și arată că partea Ilie Dinulescu a depus note scrise.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 4.032D- 4.038D/2010, nr. 4.049D/2010 și nr. 4.283D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 4.033D-4.038D/2010, nr. 4.049D/2010 și nr. 4.283D/2010, la Dosarul nr. 4.032D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.354/2010 , prin care textele de lege criticate au fost declarate neconstituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 27 septembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 5.045/62/2010, 3.142/62/2010, 4.224/62/2010, 3.127/62/2010, 4.880/62/2010, 47/62/2010, 4.381/62/2010, prin Încheierea din 13 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.500/62/2010, și prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.268/62/2010, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu, de instanța judecătorească, precum și de Rozina Ana Olteanu și Viorica Popa Codrea în cauze civile având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 221/2009 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin principiului neretroactivității legii, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi, prin ipoteză, legală și temeinică raportată la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Sunt invocate, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008

și

Decizia nr. 52/2007 , pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Consideră că principiul egalității în drepturi a cetățenilor este încălcat prin faptul că există persoane care au obținut deja hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile, în temeiul

Legii nr. 221/2009 , nemodificată, prin care statul a fost obligat la plata unor sume mai mari decât suma de 10.000 euro (cuantumul plafonat al despăgubirilor), iar persoanele care au obținut în primă instanță despăgubiri sau care vor introduce în viitor acțiuni similare vor obține despăgubiri plafonate administrativ, derizorii, în raport cu cele deja acordate prin hotărâri definitive, până la momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , astfel încât persoanelor aflate în situații similare li se aplică un tratament juridic diferit. De asemenea, acest principiu este încălcat și prin raportare la ipoteza persoanelor private de libertate, ca urmare a unor erori judiciare, care au posibilitatea de a obține despăgubiri neplafonate, pe calea prevăzută de art. 504 din Codul procedură penală.

Autorii opinează că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin introducerea unor plafoane derizorii, care se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs, justițiabilul, beneficiar al

Legii nr. 221/2009 , este privat de speranța legitimă de a obține despăgubiri echitabile. În aceste condiții, actul normativ criticat poate fi privit "ca o reală expropriere", deși, în conformitate cu dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nimeni nu poate fi lipsit de bunul său, decât pentru o cauză de utilitate publică și cu o justă și prealabilă despăgubire.

Apreciază că dispozițiile menționate sunt în contradicție cu principiul separației puterilor în stat, prin intervenția puterii executive în atribuțiile ce aparțin exclusiv puterii judecătorești, în ceea ce privește aprecierea temeiniciei pretențiilor beneficiarilor actului de justiție.

De asemenea, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , prin care a fost plafonat cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite, afectează drepturi fundamentale și că acest act normativ a fost adoptat în absența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată.

Tribunalul Brașov - Secția civilă, în Dosarul nr. 5.500/62/2010, arată că excepția de neconstituționalitate formulată de reclamantă este întemeiată, în esență, pe aceleași argumente cu cele prezentate cu prilejul ridicării, din oficiu, a excepției, în plus fiind invocată încălcarea prevederilor care condiționează adoptarea ordonanțelor de urgență de îndeplinirea condiției referitoare la urgență. Instanța judecătorească apreciază că această condiție nu a fost îndeplinită în cazul de față. În Dosarul nr. 6.268/62/2010, Tribunalul Brașov - Secția civilă consideră că dispozițiile ce formează obiectul excepției încalcă principiul neretroactivității legii civile, principiul egalității în drepturi a cetățenilor, dreptul la un proces echitabil și principiul separației puterilor în stat.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Ilie Dinulescu la Dosarul nr. 4.037D/2010, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul conținut:

- Art. I pct. 1: " Art. I. - Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;».";

- Art. II: " Art. II. - Dispozițiile Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile și limitele adoptării ordonanțelor de urgență, precum și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

sunt neconstituționale. În acest sens, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă și rațională, deși

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

este motivată de urgența și necesitatea reglementării "unor măsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despăgubirilor privind condamnările cu caracter politic pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989".

Totodată, Curtea a observat că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este determinat de celeritatea cu care a fost soluționată cererea de către instanțele de judecată, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Tratamentul juridic diferențiat aplicat celor care se consideră îndreptățiți la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcție de momentul în care hotărârea pronunțată de instanță privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu dețineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .

În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi.

De asemenea, Curtea a constatat că prevederile legale criticate încalcă și principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul

Legii nr. 221/2009 , nemodificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci reprezintă un act normativ cu dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010

înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece este afectat un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetățenilor, consfințit prin art. 16 alin. (1) din Constituție.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".

În aceste condiții, Curtea constată că, în prezenta cauză, sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Brașov - Secția civilă în dosarele nr. 5.045/62/2010, nr. 3.142/62/2010, nr. 4.224/62/2010, nr. 3.127/62/2010, nr. 4.880/62/2010, nr. 47/62/2010 și nr. 4.381/62/2010, de Rozina Ana Olteanu în Dosarul nr. 5.500/62/2010 al Tribunalului Brașov - Secția civilă și de Viorica Popa Codrea în Dosarul nr. 6.268/62/2010 al aceleiași instanțe judecătorești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2011.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.