Decizia nr. 816/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. II din Legea nr. 175/2010

pentru modificarea

Legii nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Societatea Comercială "Apa Canal" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 1.431/233/2010 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, consilierul juridic Violeta Laura Cazan, cu delegație depusă la dosar. Lipsește partea Asociația de Locatari nr. 863 Galați, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că este opțiunea legiuitorului ca pentru o perioadă de timp determinată să scutească de la plata unor penalități anumite categorii de persoane, și anume pe cele cu venituri reduse, dându-le totodată posibilitatea de a-și achita cotele de întreținere.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.431/233/2010, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II din Legea nr. 175/2010

pentru modificarea

Legii nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociaților de proprietari, excepție ridicată de Societatea Comercială "Apa Canal" - S.A. din Galați, într-o cauză civilă având ca obiect o somație de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului, deoarece penalitățile reprezintă, în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, un drept de creanță, ce are semnificația unui bun și, în consecință, reprezintă un drept de proprietate. Potrivit acestei jurisprudențe (Hotărârea pronunțată în Cauza Pesson Compania Naviera S.A. împotriva Belgiei, 1995), protecția instituită de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale include în noțiunea de bun și interesele economice ale unei persoane dacă se prezintă sub forma unei speranțe legitime.

În continuare, arată că prevederile

art. II din Legea nr. 175/2010

dispun că sumele cu titlu de penalități datorate către asociațiile de proprietari vor fi anulate din obligațiile contractuale existente între asociațiile de proprietari și societatea furnizoare de servicii. În aceste condiții, creditorul obligației principale nu mai are dreptul să pretindă pentru întârzierea plății respective penalități, fiind lipsit de orice modalitate de compensare. Mai mult, contrar prevederilor

Legii nr. 175/2010 , penalitățile de întârziere datorate de utilizatorii serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare continuă să fie prevăzute în actele normative ce reglementează aceste servicii [ art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006

și

art. 30 alin. (4) din Legea nr. 241/2006 ], având caracterul unor norme speciale ce se aplică cu prioritate față de reglementările ce vizează organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Totodată, consideră că prevederile de lege criticate contravin principiului constituțional al neretroactivității legii, deoarece modifică raporturi juridice născute anterior și ale căror efecte sau consumat deja prin nașterea obligației de plată, în speță plata de penalități.

De asemenea, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin și art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației puterilor în stat, în ipoteza în care obligarea asociației la plata penalităților către furnizorul de utilități publice a fost dispusă prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Judecătoria Galați consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât anulează un drept de creanță ce reprezintă un "obiect" al dreptului de proprietate și, totodată, "introduce o discriminare de tratament între consumatorul final asociație-furnizor de servicii, pe de o parte, și furnizor de servicii-furnizor de materii prime, pe de altă parte".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră excepția întemeiată, sens în care arată că, potrivit textului de lege criticat, sunt anulate fără compensație creanțele furnizorilor de servicii de utilități publice, de natura penalităților de întârziere, pe care le au împotriva debitorilor, ceea ce semnifică o lipsire de proprietate în sensul art. 10 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la semnificația noțiunii de "bun" (Cauza Saggio contra Italiei și Cauza Șandor și Virgil Ionescu contra României).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă

art. II din Legea nr. 175/2010

pentru modificarea

Legii nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 20 iulie 2010, text de lege care are următoarea redactare: "(1) Proprietarii care își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiți de la plata penalităților generate de suma restantă cu titlu de bază. Prin cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari se înțelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalități.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și chiriașilor care dețin spațiu locativ în baza unui contract de închiriere cu autoritățile administrației publice locale, centrale sau cu orice instituție a statului.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depășește suma de 1.000 lei.

(4) Sumele cu titlu de penalități datorate către asociațiile de proprietari, anulate conform prezentei legi, vor fi anulate și din obligațiile contractuale existente între asociațiile de proprietari și societatea furnizoare de servicii."

În susținerea neconstituționalității textului de lege criticat sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată și art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietății private. Este invocată și încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile de lege criticate exonerează de la plata penalităților generate de suma restantă cu titlu de bază familiile de proprietari și chiriași care dețin spații locative în baza unor contracte de închiriere cu autoritățile administrației publice locale, centrale sau orice instituție a statului și al căror venit minim lunar pe membru de familie nu depășește suma de 1.000 lei. De asemenea, prevederile de lege criticate exonerează de la plata penalităților rezultate din neîndeplinirea obligațiilor contractuale față de societatea furnizoare de servicii și asociațiile de proprietari.

Scopul reglementărilor legale examinate este acela de a se asigura plata la termen a prestărilor de servicii comunitare de utilitate publică [potrivit

art. 1 alin. (2^1) din Legea nr. 241/2006

a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 563 din 29 iunie 2006, serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice], de către toți beneficiarii, problema fiind de interes general. Intervenția legiuitorului în acest domeniu este justificată nu numai pentru instituirea de măsuri de protecție socială, dar și pentru faptul că acești operatori economici sunt regii autonome de stat. În aceste condiții, beneficiarii acestor scutiri sunt stimulați să achite cotele de întreținere curentă pentru serviciile prestate de către furnizori.

În ceea ce privește susținerea că textul de lege criticat contravine principiului constituțional al neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea observă că prevederile de lege criticate sunt de imediată aplicare, dispunând numai pentru perioada ce urmează intrării lor în vigoare.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit, de principiu, cu prilejul soluționării unor excepții de neconstituționalitate având ca obiect alte dispoziții legale criticate pentru încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare" ( Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002; în același sens este și Decizia nr. 73 din 6 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001).

Cu privire la susținerea potrivit căreia prevederile de lege criticate contravin art. 44 alin. (1) și art. 136 alin. (5) din Constituție, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu motivarea că penalitățile în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului reprezintă un bun, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 26 septembrie 2000, pronunțată în Cauza King și alții versus Marea Britanie, interpretând înțelesurile noțiunilor de "bunuri" și "proprietate", a statuat că nu pot fi considerate un bun, în sensul convenției, câștigurile viitoare, decât de la momentul la care sunt percepute ori există deja o creanță executorie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II din Legea nr. 175/2010

pentru modificarea

Legii nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Societatea Comercială "Apa Canal" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 1.431/233/2010 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011.