Decizia nr. 973/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zolta - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) și

art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Azhar Jamil Kayani în Dosarul nr. 10.227/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 București, care formează obiectul Dosarului nr. 3.964D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.996D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, ridicată de Hussein Sadaqat în Dosarul nr. 9.968/4/2009 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ambele dosare, Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 3.996D/2010 la Dosarul nr. 3.964D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 21 mai 2010 și 30 aprilie 2010, pronunțate în dosarele nr. 10.227/4/2009 și nr. 9.968/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) și

art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Azhar Jamil Kayani și, respectiv, de Hussein Sadaqat în cauze referitoare la recunoașterea statutului de refugiat sau acordarea protecției subsidiare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că termenul de 30 de zile în care instanța trebuie să soluționeze plângerea împotriva hotărârii privind accesul la o nouă procedură de azil este prea scurt, motiv pentru care nu se pot parcurge toate etapele cercetării judecătorești, atât instanța, cât și părțile fiind nevoite să accelereze sau să renunțe la parcurgerea unor etape, de exemplu, administrarea întregului probator. Arată că dreptul la un proces echitabil impune posibilitatea efectivă și reală de exercitare a dreptului de acces la justiție și de participare directă la propriul proces, cu exercitarea drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare. De asemenea, se susține că textele criticate încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil și prin aceea că prevăd că soluționarea plângerii are loc fără audierea străinului și fără citarea părților, deși este necesar să se audieze petentul în cazul accesului la o nouă procedură de azil, deoarece el poate indica elemente noi intervenite și care nu au putut fi relevate în prima procedură.

Judecătoria Sectorului 4 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, existând posibilitatea judecării anumitor cauze în procedură urgentă, în funcție de specificul lor. Faptul că nu se audiază petentul în această procedură nu aduce atingere accesului la justiție, întrucât în această procedură nu se analizează credibilitatea lui în funcție de declarația sa, ci elementele noi și motivele neimputabile, în funcție de înscrisurile depuse la dosar sau de transformările intervenite în țara de origine, pe baza informațiilor obținute de petent ori de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (4) și

art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 93 alin. (4): "(4) În cazul depunerii plângerii, străinul poate cere să i se acorde permisiunea de a rămâne pe teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul statului român se soluționează în regim de urgență de către instanța de judecată competentă, care se va pronunța în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o încheiere irevocabilă.";

- Art. 94 alin. (1): "(1) Instanța soluționează plângerea, fără audierea străinului, în termen de 30 de zile, și pronunță o hotărâre motivată, prin care:

a) respinge plângerea; sau

b) admite plângerea, acordă accesul la o nouă procedură de azil și dispune ca structura competentă a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură ordinară."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 24 - Dreptul la apărare din Constituție, precum și celor ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportate la art. 2 - Dreptul la viață și art. 3 - Interzicerea torturii din aceeași convenție și la art. 1 - Garanții procedurale în cazul expulzărilor de străini din Protocolul nr. 7 la convenția menționată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor de lege ce formează obiectul prezentei excepții, prin prisma acelorași critici de neconstituționalitate și prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale. În acest sens este

Decizia nr. 1.069 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007, prin care Curtea a conchis că nu poate reține criticile de neconstituționalitate referitoare la contradicția cu prevederile constituționale și convenționale ce consacră dreptul de acces la instanță și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care solicitantul accesului la o nouă procedură de azil beneficiază, în această etapă judiciară, de exercitarea neîngrădită a tuturor garanțiilor procesuale pe care drepturile pretins a fi nesocotite le implică, printre acestea numărându-se, de exemplu, dreptul de a fi asistat de un apărător și de un interpret.

Totodată, Curtea a reținut că textele de lege criticate vizează procedura specială de soluționare a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, etapă în care nu se mai justifică parcurgerea acelorași pași procedurali ca în procedura inițială de soluționare a cererii de acordare a azilului. Astfel, soluționarea plângerii împotriva hotărârii de respingere ca inadmisibilă a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil este analizată fără a mai fi necesară audierea străinului, dat fiind faptul că hotărârea atacată a fost respinsă pe motive de inadmisibilitate, deci instanța de judecată va analiza rațiunile ce au întemeiat această soluție și care țin de neîndeplinirea corespunzătoare a condițiilor prevăzute de art. 88 din lege. Mai mult, instanța soluționează această plângere în termen de 30 de zile, ceea ce exprimă condiția celerității în cadrul exercitării căii de atac specifice acestei proceduri.

Întrucât în cauza de față nu au fost relevate argumente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea considerentele și soluția pronunțată prin decizia citată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 93 alin. (4) și

art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Azhar Jamil Kayani și Hussein Sadaqat în Dosarul nr. 10.227/4/2009 și, respectiv, în Dosarul nr. 9.968/4/2009 ale Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.