Decizia nr. 1378/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 și art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum și a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 și

art. 38 din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Mihael-Cătălin Florea în Dosarul nr. 620/201/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 467D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 1.483/2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 620/201/2010, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 și art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum și a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 și

art. 38 din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Mihael-Cătălin Florea într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii civile pronunțate de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu Ionela-Raluca Florea și Autoritatea tutelară a Consiliului Local al comunei Moțăței, județul Dolj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în principal, că prin conținutul art. 1 alin. 2 din Codul familiei se pleacă de la o premisă de inegalitate a celor doi părinți în fața legii, dezavantajându-l în mod evident pe tată, acest text fiind în mod evident neconstituțional. În ceea ce privește art. 38 alin. 4 din Codul familiei, apreciază că această normă legală este lipsită de precizie și claritate, ceea ce creează o situație de inaccesibilitate și confuzii în interpretarea legii. Cu privire la art. 42 alin. 1 din Codul familiei, se susține că acesta cuprinde prevederi limitative, contrare art. 6 lit. h) și

art. 24 din Legea nr. 272/2004 , în sensul că restrânge posibilitatea ascultării copilului doar la cei care au împlinit vârsta de 10 ani, ceea ce încalcă dreptul la exprimare, la informare și la opinia asupra intereselor personale ale unor copii sub această vârstă, dar care au o înzestrare și dezvoltare "spiritual-intelectivă" adecvate formulării unor opinii.

În sfârșit, autorul excepției consideră ca fiind neconstituționale și prevederile art. 23 și

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 , în măsura în care nu stabilesc criterii clare de determinare a discernământului sau a gradului de maturitate cerute de lege pentru a putea fi ascultat copilul sau luate în considerare opiniile sale.

Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar textele de lege criticate nu aduc atingere normelor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 și art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum și cele ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 și

art. 38 din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală, art. 26 alin. (1) referitoare la viața intimă, familială și privată, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informație, art. 48 alin. (1) referitoare la familie, precum și celor ale art. 49 alin. (1) privind protecția copiilor și a tinerilor.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Codul familiei a fost abrogat prin

art. 230 lit. m) din noul Cod civil - Legea nr. 287/2009 , republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

Cu toate acestea, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a statuat că "se poate solicita controlul de constituționalitate numai al acelor dispoziții legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor, legi sau ordonanțe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituționalității legii aplicabile în cauza dedusă judecății instanței de fond, ca modalitate de acces la justiție, implică în mod necesar asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală. Condiția ca dispoziția legală criticată pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei este, evident, necesară, dar și suficientă".

În aceste condiții, Curtea va analiza constituționalitatea prevederilor legale cu care a fost sesizată, întrucât acestea și-au produs efectele față de autorul excepției, potrivit principiului tempus regit actum.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în concret, susținerile autorului vizează deficiențe de reglementare a textelor de lege criticate, apreciind că acestea sunt lipsite de precizie și claritate, ceea ce creează o situație de inaccesibilitate și confuzii de interpretare a legii.

Totodată, apreciază că normele legale criticate cuprind prevederi limitative, în sensul că restrâng posibilitatea ascultării copilului doar la cei care au împlinit vârsta de 10 ani, iar prevederile cuprinse în

Legea nr. 272/2004

sunt neconstituționale, în măsura în care nu stabilesc criterii clare de determinare a discernământului sau gradului de maturitate a copilului pentru ca acesta să fie ascultat și să fie luate în considerare opiniile sale.

Curtea observă că autorul excepției este nemulțumit de soluția legislativă existentă, iar critica de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea prevederilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", astfel încât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

De altfel, analizând criticile formulate, Curtea observă că titlul IV din cartea a II-a a noului Cod civil, intitulat "Autoritatea părintească", reglementează, în mare parte, unele din aspectele invocate de către autorul excepției. De asemenea, prin art. 264 cuprins în titlul I din cartea a II-a al aceluiași cod se stipulează că, în procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei. Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere și de a primi orice informație, potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea aceasta, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește. Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.

Așa fiind, Curtea constată că prin noua reglementare a Codului civil își găsesc rezolvare criticile autorului excepției.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 și art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum și a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 și

art. 38 din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Mihael-Cătălin Florea în Dosarul nr. 620/201/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2011.