Decizia nr. 1249/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a prevederilor

art. 1 pct. 3 din Legea nr. 276/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 212/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Simion Megheșan, Ioan-Aurel Megheșan, Dumitru-Ilie Megheșan, Vasile Megheșan, Mărioara Gherasim (Megheșan), Ilie-Simion Megheșan și Aurel Megheșan în Dosarul nr. 11.845/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureș și care formează obiectul Dosarului nr. 137D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens practica Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 11.845/320/2009, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a prevederilor

art. 1 pct. 3 din Legea nr. 276/2009 , excepție ridicată de Simion Megheșan, Ioan-Aurel Megheșan, Dumitru-Ilie Megheșan, Vasile Megheșan, Mărioara Gherasim (Megheșan), Ilie-Simion Megheșan și Aurel Megheșan în soluționarea unui litigiu având ca obiect dezbaterea unei succesiuni.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, cu privire la pretinsa încălcare prin textele criticate a prevederilor constituționale ale art. 21 și a dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a dispozițiilor art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a prevederilor art. 14 paragraful 1 din Pactul privind drepturile civile și politice și, implicit, a dispozițiilor art. 11 și art. 20 din Constituție, se susține că, prin condiționarea accesului la instanța de judecată în vederea soluționării cererilor de partaj de plată taxei de timbru, este îngrădit dreptul la un proces echitabil. Se arată, de asemenea, că modul de calcul al taxei de timbru duce la valori ale acesteia inechitabil de mari, fapt ce îngrădește practic accesul la justiție al celor care trebuie să le plătească.

Referitor la pretinsa încălcare prin textele criticate a dispozițiilor art. 44 și art. 46 din Constituție se arată că, prin impunerea unor taxe de timbru inechitabil de mari pentru stabilirea masei succesorale, coindivizarii care nu pot realiza un partaj pe cale amiabilă sunt obligați practic să rămână în indiviziune forțată, fapt ce încalcă dreptul de proprietate, transformând totodată dreptul la moștenire într-un drept pur teoretic.

Pentru aceleași motive se susține că sunt încălcate și prevederile constituționale ale art. 53, drepturile anterior enunțate fiind încălcate în mod nejustificat, fără ca această restrângere să fie necesară și proporțională cu situația care a determinat-o.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 56 din Constituție se arată că modul de calcul al taxei de timbru pentru stabilirea masei succesorale nu asigură o așezare justă a sarcinilor fiscale, așa cum prevede această normă constituțională.

Se susține totodată că textele criticate nu asigură din partea instanțelor naționale o satisfacție efectivă a drepturilor persoanelor aflate în situația de a plăti taxa de timbru criticată, fapt ce contravine prevederilor art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În motivarea demersului lor, autorii excepției susțin, de asemenea, că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, potrivit cărora instanțele pot acorda reduceri sau chiar scutiri la plata taxei de timbru sau pot admite plata eșalonată a acesteia, nu constituie un argument pentru menținerea acestei taxe la valoarea actuală, de 3% din valoarea masei succesorale, întrucât facilitățile la plată amintite sunt condiționate de un anumit nivel al veniturilor persoanei în cauză.

Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Instanța face trimitere, în susținerea acestei opinii, la

Decizia Curții Constituționale nr. 765 din 3 iunie 2010 , Decizia nr. 849 din 24 iunie 2010 și

Decizia nr. 1.202 din 5 octombrie 2010

și arată că stabilirea taxei de timbru în raport de cota ce s-ar cuveni fiecărei părți în cadrul partajului ar presupune o anticipare a soluției instanței, fapt ce ar fi echivalent cu o antepronunțare, precum și că utilizarea criteriului obiectiv stabilit de lege "valoarea masei partajabile" nu prejudiciază părțile, ale căror cheltuieli legate de ieșirea din indiviziune sunt reglate prin hotărârea judecătorească.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul susține că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată și arată că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21, întrucât accesul la justiție nu înseamnă gratuitate, fiind normal și legal ca justițiabilii să contribuie prin plata unor taxe la acoperirea cheltuielilor instanțelor judecătorești. Sunt invocate în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 814 din 17 septembrie 2007 ,

Decizia nr. 210 din 10 iulie 2002 ,

Decizia nr. 504 din 20 aprilie 2010

și

Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010 . Se arată, de asemenea, că, potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanțele pot acorda anumitor categorii de persoane facilități la plata taxelor judiciare de timbru, constând în plata în rate a acestor taxe, reducerea cuantumului lor sau chiar scutirea de plată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și prevederile

art. 1 pct. 3 din Legea nr. 276/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 212/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru.

Analizând dosarul și având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, de la data intrării lor în vigoare, modificările și completările sunt încorporate în actul normativ de bază și fac corp comun cu acesta, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate,

art. 3 lit. c) teza întâi a doua liniuță din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

Textul criticat are următorul cuprins:

- Art. 3. lit. c): "Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel:

[...]

c) cereri pentru:

- stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei succesorale."

În opinia autorilor excepției, dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ale art. 46 - Dreptul la moștenire, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 56 - Contribuții financiare, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 8 și 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 paragraful 1 din Pactul privind drepturile civile și politice referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, raportat la o critică similară de neconstituționalitate, cu privire la

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 , a statuat că accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. În virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanie, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, argumentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. c) teza întâi a doua liniuță din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Simion Megheșan, Ioan-Aurel Megheșan, Dumitru-Ilie Megheșan, Vasile Megheșan, Mărioara Gherasim (Megheșan), Ilie-Simion Megheșan și Aurel Megheșan în Dosarul nr. 11.845/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011.