Decizia nr. 1683/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale art. 64 și art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală și ale art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 78/2000 8 mai 2000 (prevederi anume) pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64, art. 68 alin. 2 și ale art. 254 alin. 2 din Codul penal și ale
art. 26^1 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Ioan-Lucian Precup în Dosarul nr. 809/108/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
La apelul nominal se prezintă părțile, autorul excepției fiind asistat de apărătorul ales Florin Kovacs, cu împuternicire avocațială la dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul ales al autorului excepției solicită admiterea acesteia, reiterând motivele invocate în fața Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
Partea Petru Prundan solicită, de asemenea, admiterea excepției de neconstituționalitate
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 809/108/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64, art. 68 alin. 2 și ale art. 254 alin. 2 din Codul penal și ale
art. 26^1 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Excepția a fost ridicată de Ioan-Lucian Precup cu ocazia soluționării apelurilor împotriva unei sentințe penale pronunțate de Tribunalul Arad într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 2 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000
încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală, dreptul la apărare, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și folosirea căilor de atac, întrucât permit investigatorului sub acoperire să provoace săvârșirea de infracțiuni, în condițiile în care ar trebui numai să observe săvârșirea sau pregătirea acestora de către infractori și să comunice datele acelora care au autorizat activitatea sa. Arată, în acest sens, că, potrivit art. 64 din Codul de procedură penală, mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Totodată, invocă jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume cauzele Teixeira de Castro împotriva Portugaliei (1998) și Ramanauskas împotriva Lituaniei (2008), în care Curtea a reținut încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în condițiile în care acțiunile agenților de poliție au avut efectul unei instigări la săvârșirea de infracțiuni, neexistând niciun indiciu care să arate că infracțiunile ar fi fost săvârșite fără intervenția lor.
Curtea de Apel Timișoara - Secția penală apreciază că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției, nemulțumirile acestuia vizând de fapt aplicarea respectivelor prevederi legale de către organele judiciare.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 64 și art. 254 alin. 2 din Codul penal și ale
art. 26^1 din Legea nr. 78/2000
sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Totodată, arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 2 din Codul penal este inadmisibilă, întrucât acest text de lege a fost abrogat.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 64, art. 68 alin. 2 și ale art. 254 alin. 2 din Codul penal și ale
art. 26^1 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Din concluziile scrise ale autorului excepției reiese că acesta pune în discuție, în realitate, prevederile art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale art. 64 și art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală și ale
art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 . Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra acestor texte de lege, având următorul cuprins:
- Art. 254 alin. 2 din Codul penal: "Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.";
-
Articolul 64
din Codul de procedură penală, completat cu alin. 2 prin Legea nr. 281/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003: "Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale și expertizele.
Mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.";
- Art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală: "De asemenea, este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe";
-
Articolul 26
^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, prevederi introduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2005
privind modificarea și completarea
Legii nr. 78/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005: "Investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi autorizați să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcționar, în condițiile prevăzute la art. 254, 256 sau 257 din Codul penal."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează nicio critică cu privire la dispozițiile art. 254 alin. 2 din Codul penal și ale art. 64 și art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală. Or, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".
Referitor la dispozițiile
art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 , autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a acestora de către organele judiciare. Textul de lege criticat are în vedere necesitatea asigurării moralității funcționarilor publici și a descoperirii unor infracțiuni greu de dovedit, iar condamnarea funcționarului vizat de prevederile
art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000
nu survine pentru mita luată sau pentru foloasele necuvenite primite de la investigatorii sub acoperire, ci pentru descoperirea unui ansamblu de fapte infracționale. În aceste condiții, eventualele greșeli de aplicare a legii de către organele judiciare nu pot constitui însă motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale art. 64 și art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală și ale
art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Ioan-Lucian Precup în Dosarul nr. 809/108/2008 al Curții de Apel Timișoara secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.