Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 334/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
25 martie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 262 din 22 aprilie 2010
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 11.633 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Vlădescu, Adrian Voicu și Gherghina Sacaleanu în Dosarul nr. 8.199/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București și de Societatea Comercială "Argomm Ro" - S.R.L. din Timișoara în dosarele nr. 2.493/30/2009 și nr. 2.463/30/2009 ale Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrative, cauze care formează obiectul dosarelor nr. 5.066D/2009, nr. 8.106D/2009 și nr. 8.107D/2009 ale Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 5.066D/2009, nr. 8.106D/2009 și nr. 8.107D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea dosarelor nr. 8.106D/2009 și nr. 8.107D/2009 la Dosarul nr. 5.066DD/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.199/299/2009 de Judecătoria Sectorului 1 București, și încheierile din 23 octombrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 2.493/30/2009 și nr. 2.463/30/2009 de Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Vlădescu, Adrian Voicu, Gherghina Sacaleanu și de Societatea Comercială "Argomm Ro" - S.R.L. din Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii Viorel Vlădescu, Adrian Voicu și Gherghina Sacaleanu susțin că dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), precum și prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, dispozițiile de lege criticate contravin art. 284 din Codul muncii, potrivit cărora instanța competentă pentru soluționarea conflictelor de muncă este tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul. În acest sens, autorii excepției arată că legiuitorul a stabilit această competență pentru asigurarea "liberului acces la justiție al salariatului" și de aceea consideră că este injustă reglementarea impusă de textul criticat potrivit căreia executarea titlului executoriu se face la sediul debitorului sau al terțului poprit, cu atât mai mult cu cât, în speță, debitorul este Societatea Comercială "Petrom" - S.A. care are sediul unic în București.

Autorul excepției Societatea Comercială "Argomm Ro" - S.R.L. din Timișoara susține că dispozițiile de lege atacate contravin prevederilor constituționale ale art. 1, art. 21 și art. 126 din Constituția României și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care permit înființarea popririi de către executorul judecătoresc, fără ca în prealabil această măsură să fi fost încuviințată de către instanța judecătorească. Consideră că prin înlăturarea instanței de judecată în controlul de legalitate asupra începerii procedurii execuționale se aduce atingere principiului separației puterilor în stat.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut: "Poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit."

Autorii excepției susțin că acest text de lege încalcă prevederile constituționale ale art. 1 referitoare la principiul separației și echilibrul puterilor în stat, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 126 privind instanțele judecătorești, prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și pe cele ale art. 284 din Codul muncii.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că, asupra constituționalității art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a pronunțat prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale, astfel cum sunt determinate prin art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora competența, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum și căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.

De asemenea, Curtea a stabilit că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei, și anume creditorilor deținători ai unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înființarea popririi, fără discriminări și fără privilegii.

Or, este îndeobște cunoscut că bunurile asupra cărora poartă executarea silită se află de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terțului poprit, caz în care și executarea silită este mai lesne de îndeplinit.

Este, de asemenea, de necontestat că interesul creditorilor vizează o executare rapidă, caz în care este justificată opțiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecătorești de la sediul debitorului sau al terțului poprit.

Curtea a constatat că este nefondată și critica autorilor excepției potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădește accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, oferind toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Pentru motivele expuse mai sus, nu s-a reținut nici încălcarea prevederilor cuprinse în art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea a mai constatat că este de competența legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât și excepții de la acestea, în funcție de specificul fiecărui caz în parte. În cazul de față, legiuitorul are deplină legitimitate constituțională în a reglementa competența executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit de a înființa poprirea la cererea creditorului.

Referitor la contrarietatea textului criticat față de dispozițiile art. 284 din Codul muncii, Curtea reține că nu se poate pronunța asupra neconcordanțelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înțelesului dispozițiilor legale criticate, în raport cu prevederile și principiile constituționale.

În fine, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora înființarea popririi se face de către executorul judecătoresc, fără ca, în prealabil, aceasta să se încuviințeze de către instanța de judecată, Curtea, prin

Decizia nr. 53 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 5 martie 2010, a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2009

pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 mai 2009, cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, iar acesta va solicita, de îndată, instanței de executare încuviințarea executării silite. Având în vedere că dispozițiile art. 373^1 fac parte din Capitolul I - "Dispozițiile generale" al Cărții a V-a - "Despre executarea silită" din Codul de procedură civilă, aceste norme de procedură se aplică în mod corespunzător și în cazul executării silite prin poprire.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Vlădescu, Adrian Voicu și Gherghina Sacaleanu în Dosarul nr. 8.199/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București și de Societatea Comercială "Argomm Ro" - S.R.L. din Timișoara în dosarele nr. 2.493/30/2009 și nr. 2.463/30/2009 ale Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2010.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.