Decizia nr. 207/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Spânu în Dosarul nr. 15.569/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului nr. 7.917/2009 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 7.919D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ilarion Păltineanu, Dorin Ilean și Lucian Adrian Cioagă în Dosarul nr. 5.508/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 București.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 7.919D/2009 la Dosarul nr. 7.917D/2009, având în vedere că acestea au un obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 7.919D/2009 la Dosarul nr. 7.917D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 23 aprilie 2009 și 4 iunie 2009, pronunțate în dosarele nr. 15.569/299/2008 și nr. 5.508/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Spânu și de Ilarion Păltineanu, Dorin Ilean și Lucian Adrian Cioagă în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie competența de a soluționa cererea de înființare a popririi în favoarea instanței de la domiciliul debitorului sau sediul terțului poprit, punându-l astfel pe creditor în inferioritate și restrângându-i dreptul la un proces echitabil și exercițiul dreptului de a se apăra.
Judecătoria Sectorului 1 București și-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "Poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit."
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii, în art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și pe cele ale art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate din Codul de procedură civilă prin
Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenție ca și cele invocate în prezenta cauză.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei, și anume creditorilor deținători ai unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înființarea popririi, fără discriminări și fără privilegii. Or, este cunoscut că bunurile asupra cărora poartă executarea silită se află de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terțului poprit, caz în care și executarea silită este mai lesne de îndeplinit. Este de asemenea de necontestat că interesul creditorilor vizează o executare rapidă, caz în care este justificată opțiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecătorești de la sediul debitorului sau al terțului poprit.
Totodată, Curtea a reținut că este nefondată și critica autorului excepției potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădește accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, oferind toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi. Prin urmare, nu s-a putut reține nici încălcarea prevederilor cuprinse în art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea a mai constatat că este de competența legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât și excepții de la acestea în funcție de specificul fiecărui caz. În cazul de față, legiuitorul are deplină legitimitate constituțională în a reglementa competența executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit de a înființa poprirea la cererea creditorului.
Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Spânu în Dosarul nr. 15.569/299/2008 și de Ilarion Păltineanu, Dorin Ilean și Lucian Adrian Cioagă în Dosarul nr. 5.508/299/2009, ambele ale Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.