Decizia nr. 379/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 292 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 292 din Codul penal, excepție ridicată de Ioana Sfârâială în Dosarul nr. 758/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
La apelul nominal se prezintă personal părțile Camelia Melinte, Gheorghe Dinu și Mariana Dinu, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Părțile Camelia Melinte, Gheorghe Dinu și Mariana Dinu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 6 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 758/2/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 292 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Ioana Sfârâială cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă plângerea împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 și 292 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 145 și 292 din Codul penal încalcă egalitatea în drepturi, precum și dispozițiile constituționale referitoare la înfăptuirea justiției și la rolul Ministerului Public, în măsura în care instanțele judecătorești sunt excluse din rândul autorităților și instituțiilor publice prevăzute de art. 145 din Codul penal, respectiv plângerile adresate instanței nu fac parte din declarațiile la care se referă art. 292 din Codul penal.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, motivarea acesteia privind, în realitate, interpretarea dispozițiilor de lege criticate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 145 și 292 din Codul penal sunt constituționale, invocând în acest sens
deciziile Curții Constituționale nr. 276/2002
și nr. 692/2007. Arată că, în realitate, criticile vizează interpretarea textelor de lege atacate, ceea ce nu poate constitui însă obiect al controlului de constituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile părților prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 145 și 292 din Codul penal, având următorul cuprins:
- Art. 145: "Prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.";
- Art. 292: "Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 124 alin. (1) și (2) referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 131 privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică, în realitate, modul de aplicare a legii de către instanța de judecată. Eventualele greșeli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea excepției și care constituie cauza nemulțumirii autorului acesteia, nu pot constitui însă motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 292 din Codul penal, excepție ridicată de Ioana Sfârâială în Dosarul nr. 758/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.