Decizia nr. 836/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și ale

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Mircea-Gheorghe Pop în Dosarul nr. 4.630/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală și de Ionel Știube în Dosarul nr. 7.167/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a transmis concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 262D/2010 și nr. 414D/2010 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 414D/2010 la Dosarul nr. 262D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.630/83/2006, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și ale

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 . Excepția a fost ridicată de Mircea-Gheorghe Pop cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect infracțiuni de corupție.

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.167/271/2008, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și ale

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 . Excepția a fost ridicată de Ionel Știube cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

contravin dispozițiilor constituționale referitoare la condițiile și domeniul de reglementare prin ordonanțe de urgență, deoarece adoptarea actului normativ criticat, care afectează regimul unei instituții fundamentale a statului, și anume autoritatea judecătorească, este inadmisibilă. De asemenea, arată că prevederile art. 1 alin. (1) și (3^1) și ale

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

contravin dispozițiilor din Legea fundamentală privind statutul procurorilor, întrucât instituie un organism paralel instituției constituționale a Ministerului Public, instituție care trebuie să funcționeze unitar și coerent, pe principiul legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic.

Tribunalul Satu Mare - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

legiferează într-un domeniu rezervat exclusiv legii organice, potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție.

Judecătoria Oradea - Secția penală nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

și ale art. 1 alin. (1) și (3^1) și ale

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

nu contravin dispozițiilor din Legea fundamentală invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 54/2006

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

De asemenea, autorii excepției critică separat și prevederile art. 1 alin. (1) și (3^1) și ale

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 . În realitate, obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3^1) și ale

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Textele de lege criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) și (3^1): "(1) Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție.

[...] (3^1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență apărute între Direcția Națională Anticorupție și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public.";

- Art. 4 alin. (1): "(1) Direcția Națională Anticorupție este condusă de un procuror șef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ajutat de 2 procurori șefi adjuncți, asimilați adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6) referitoare la condițiile și domeniul de reglementare prin ordonanțe de urgență și ale art. 132 alin. (1) privind statutul procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , precum și ale art. 1 alin. (1) și (3^1) și ale

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. În acest sens este

Decizia nr. 297 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și ale

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Mircea-Gheorghe Pop în Dosarul nr. 4.630/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală și de Ionel Știube în Dosarul nr. 7.167/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 iunie 2010.