Decizia nr. 921/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, excepție ridicată de Zamfir Brândușe în Dosarul nr. 1.487/84/2009 al Tribunalului Sălaj Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.487/84/2009, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă. Excepția a fost ridicată de Zamfir Brândușe cu prilejul soluționării unei acțiuni în constatare a nulității absolute a actului adițional la contractul colectiv de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat, care prevede posibilitatea părții interesate de a cere instanței de judecată să constate nulitatea clauzelor contractului colectiv de muncă, este contrar dispozițiilor constituționale care consacră dreptul de acces liber la justiție. În acest sens, arată că, interpretând dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 , instanța de judecată a respins acțiunea în constatarea nulității contractului colectiv de muncă formulată de un salariat, considerând că nu are calitate procesuală activă, această calitate aparținând numai părților semnatare ale contractului, respectiv patronatul și sindicatele.

Tribunalul Sălaj - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că părțile contractului colectiv de muncă sunt salariații, reprezentați prin organizația de sindicat, și patronatul. Art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție se referă la dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției, drept care nu poate fi îngrădit de nicio lege. În concluzie, arată că

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996

nu este neconstituțional, pentru că salariații au dreptul de a sesiza sindicatul referitor la orice probleme ce au legătură cu drepturile și interesele lor profesionale, sindicatul fiind parte în contractul colectiv de muncă, astfel că poate fi remediată orice deficiență.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, dispoziții potrivit cărora "Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate".

Autorul excepției consideră că acest text de lege este contrar dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție care consacră accesul liber la justiție

Examinând excepția, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 130/1996 , "Părțile contractului colectiv de muncă sunt patronul și salariații...". În negocierea contractului colectiv de muncă, sindicatul are doar rolul de reprezentant al salariaților, așa cum reiese din același articol de lege.

În aceste condiții, Curtea reține că aspectele invocate de autorul excepției în susținerea acesteia țin, în realitate, de modul de interpretare a legii, dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996

neinterzicând salariaților, în calitate de părți ale contractului colectiv de muncă, să sesizeze instanța de judecată în vederea constatării nulității clauzelor acestui contract.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, excepție ridicată de Zamfir Brândușe în Dosarul nr. 1.487/84/2009 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.