Decizia nr. 1011/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2004

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, excepție ridicată de Universitatea "Vasile Goldiș" din Arad în Dosarul nr. 829.1/59/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă avocatul Valeriu Rista pentru autorul excepției. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că, deși dispozițiile

art. 16 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2004

au fost abrogate prin

Legea-cadru nr. 330/2009 , actul abrogator a preluat soluția legislativă criticată, astfel că aceasta poate fi supusă, în continuare, controlului de constituționalitate. În ceea ce privește aspectele de fond ale excepției de neconstituționalitate, arată că textele de lege criticate prejudiciază cadrele didactice care au și activitate medicală, restrângându-le dreptul la muncă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că situația specifică în care se găsesc cadrele didactice care desfășoară și activitate medicală justifică tratamentul juridic instituit. De altfel, consideră că autorul excepției urmărește o modificare sau completare a dispozițiilor de lege criticate, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 829.1/59/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2004

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar. Excepția a fost ridicată de Universitatea "Vasile Goldiș" din Arad cu prilejul soluționării unei cauze în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că sintagma "funcții în baza unui contract individual de muncă cu 1/2 normă" este neconstituțională, întrucât îngrădește dreptul la muncă al personalului didactic din învățământul superior medical.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că reglementarea criticată este justificată de împrejurarea că, în cadrul programului de lucru, medicii cadre didactice desfășoară atât activitatea didactică aferentă unui post cu normă întreagă de profesor, conferențiar etc. și sunt salarizați pentru această activitate de universitatea de medicină și farmacie, cât și activitatea de asistență medicală pentru care sunt salarizați de unitatea sanitară respectivă în baza contractului de cumul. La finalul programului de serviciu menționat, medicul care este și cadru didactic are posibilitatea să cumuleze mai multe funcții, astfel că nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile

art. 48 alin. (1) pct. 17 din Legea-cadru nr. 330/2009

au abrogat în mod expres prevederile de lege criticate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, pentru aceleași motive invocate de Guvern.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, înscrisurile depuse la dosar de părți, susținerile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2004

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 125/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 17 mai 2005.

Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:

"Art. 16. - (1) Personalul didactic medico-farmaceutic desfășoară activitate integrată în unitățile sanitare în care funcționează catedra sau disciplina didactică. [...]

(3) Cadrele didactice prevăzute la alin. (1) și (2), cu excepția rezidenților, desfășoară activitate integrată prin cumul de funcții în baza unui contract individual de muncă cu 1/2 normă, în limita posturilor normate și vacante."

Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 32 alin. (6) privitor la autonomia universitară, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au fost abrogate prin dispozițiile

art. 48 alin. (1) pct. 17 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Actul normativ abrogator a preluat însă soluția legislativă criticată în art. 9 alin. (1) și (3) din anexa nr. II "Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice" în următoarea redactare: "Art. 9. - (1) Personalul didactic medico-farmaceutic desfășoară activitate integrată în unitățile sanitare în care funcționează catedra sau disciplina didactică. [...]

(3) Cadrele didactice prevăzute la alin. (1) și (2), cu excepția rezidenților, desfășoară activitate integrată prin cumul de funcții, în baza unui contract individual de muncă cu jumătate de normă, în limita posturilor normate și vacante."

Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe, în continuare, cu privire la constituționalitatea acestor din urmă texte de lege.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate consacră posibilitatea personalului didactic medico-farmaceutic de a desfășura activitate medicală integrată. Astfel, alături de activitatea didactică universitară pe care o desfășoară, cadrele didactice din domeniul medico-farmaceutic pot practica și activitatea medicală integrată, legea limitând, însă, acest drept doar la o jumătate de normă.

Prin efectul prevederilor de lege criticate, cadrele didactice din învățământul medico-farmaceutic dobândesc dreptul de a ocupa un post de cadru medical în cadrul unităților sanitare în care funcționează catedra sau disciplina didactică, în virtutea calității de cadru didactic pe care o dețin, fără a parcurge aceleași proceduri necesare obținerii postului pe care un cadru medical, care nu este în același timp și cadru didactic, trebuie să le parcurgă.

Legiuitorul a stabilit limitele și condițiile în care persoanele beneficiare ale acestui drept pot să-l exercite, având în vedere că personalul didactic medico-farmaceutic ocupă aceste posturi prin cumul cu activitatea pe care deja o desfășoară în mod principal, anume cea didactică, și în virtutea acestei calități. Prin urmare, integrarea se face, prin cumul de funcții, în baza unui contract individual de muncă, în conformitate cu specializarea cadrului didactic universitar din învățământul medico-farmaceutic, în unitățile sanitare universitare de profil, cu o jumătate de normă, cuantum fix, ce nu poate fi nici majorat, nici micșorat.

Deosebirile mai sus amintite dintre cadrele didactice și celelalte cadre medicale care nu desfășoară activitate didactică justifică atât instituirea unui tratament juridic diferențiat, în acord cu principiul egalității în drepturi și al nediscriminării, cât și restrângerea posibilității de a exercita activitatea medicală în unitățile sanitare menționate dincolo de limitele stabilite de legiuitor.

În concluzie, Curtea reține că limitarea justificată rațional a exercitării unei activități într-o anumită unitate, în condițiile în care această activitate are caracter suplimentar, iar posibilitatea desfășurării ei reprezintă o înlesnire acordată de legiuitor, derogatorie de la condițiile normale pentru ocuparea acelui post, nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă. De asemenea, această limitare, pentru considerentele amintite, nu este contrară principiului egalității în drepturi.

În ceea ce privește invocarea de către autorii excepției a dispozițiilor constituționale referitoare la autonomia universitară, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Activitatea medicală desfășurată în cadrul unităților sanitare este subordonată administrației spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă, așa cum arată dispozițiile

art. 172 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. De asemenea, potrivit aceluiași text de lege, activitatea medicală integrată se desfășoară în unități sanitare universitare din rețeaua Ministerului Sănătății Publice, care nu aparțin instituțiilor de învățământ medical superior, relațiile dintre acestea fiind doar contractuale. Prin urmare, activitatea medicală a personalului didactic medico-farmaceutic nu reprezintă o activitate didactică, neintrând, în consecință, în sfera de manifestare a autonomiei universitare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) și (3) din Anexa II la Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Universitatea "Vasile Goldiș" din Arad în Dosarul nr. 829.1/59/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.