Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1143/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială

prezumat în vigoare

Data actului
28 septembrie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 742 din 5 noiembrie 2010
Citat de
1 act
Citează
3 acte
Structură
1 articol · 10.937 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 100/2005 14 iulie 2005 (prevederi anume) privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coffee Management" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 27.059/3/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Costa International Limited a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 27.059/3/2009, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coffee Management" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect o ordonanță președințială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

contravin principiului constituțional care consacră egalitatea în drepturi, în condițiile în care reclamantului i se creează o situație favorabilă prin faptul că procedura luării măsurilor provizorii este la dispoziția acestuia.

De asemenea, apreciază că prin textul de lege criticat se încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16, 21, 24, 53 și 124, deoarece autorul excepției (în calitate de pârât) este supus unei proceduri extrem de sumare, în care nu pot fi analizate toate aspectele care țin de fondul dreptului, aspecte esențiale în corecta soluționare a cauzei.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată nefiind în contradicție cu normele constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

sunt constituționale. În acest sens, arată că prin procedura de urgență instituită de acest text de lege nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, și nici dreptului persoanei la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției în cazuri grabnice, în scopul de a preveni orice încălcare iminentă cu privire la drepturile de proprietate industrială.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 20 iulie 2005, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 280/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 7 octombrie 2005.

Textul de lege criticat are următorul conținut:

Articolul 9

: "(1) Instanța judecătorească competentă poate, la cererea motivată a reclamantului, să ordone măsuri provizorii împotriva persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, în scopul de a preveni orice încălcare iminentă cu privire la acest drept, respectiv:

a) să interzică cu titlu provizoriu ca încălcarea presupusă să mai continue; sau

b) să constituie o garanție destinată să asigure despăgubirea titularului dreptului protejat.

(2) Măsurile provizorii prevăzute la alin. (1) pot fi ordonate și împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț în scop de încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat.

(3) La cererea reclamantului, instanțele judecătorești competente pot să ordone sechestrul mărfurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate industrială protejat pentru a împiedica introducerea lor sau circulația lor în circuitele comerciale.

(4) În cazul unei încălcări săvârșite în activități comerciale, instanța judecătorească competentă poate să ordone, dacă partea vătămată dovedește că există circumstanțe care ar putea face imposibilă recuperarea daunelor-interese, sechestrul bunurilor mobiliare și imobiliare ale persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, inclusiv blocarea conturilor bancare și a altor bunuri. În același scop se poate ordona comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informații pertinente cauzei.

(5) Instanța judecătorească competentă poate cere reclamantului, în cadrul măsurilor prevăzute la alin. (1)-(4), să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-și forma convingerea că acesta este titularul dreptului și că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 privind înfăptuirea justiției. De asemenea, este invocată și încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate, care instituie o procedură specială, potrivit căreia instanța poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unei persoane în drepturile sau interesele sale legitime, sunt în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului.

Referitor la susținerea autorului excepției privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat constituțional prin dispozițiile art. 21 alin. (3), în jurisprudența sa, Curtea a constatat că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, împrejurare ce nu este de natură a aduce atingere acestui drept.

În acest context, potrivit prevederilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, instanța are îndatorirea de a-și exercită rolul activ și de a stărui în aflarea adevărului, prin toate mijloacele legale, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Astfel, "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale (...)".

În acest sens sunt și prevederile

art. 9 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005 , care prevăd că instanța judecătorească competentă poate cere reclamantului să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-și forma convingerea că acesta este titularul dreptului și că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă.

De altfel,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

transpune Directiva nr. 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004, iar reglementarea criticată reprezintă implementarea în dreptul intern a dispozițiilor referitoare la măsurile provizorii și asiguratorii prevăzute în cuprinsul art. 9 al directivei mai sus menționate.

În final, Curtea reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

a fost emisă în scopul combaterii fenomenului de contrafacere a obiectelor de proprietate industrială și în interesul titularilor drepturilor de proprietate industrială.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coffee Management" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 27.059/3/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.