Decizia nr. 1161/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 141 alin. (1), art. 149 alin. (5) și art. 172 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Autoservice M Cășeiu" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 330/219/2008 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 330/219/2008, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. (1), art. 149 alin. (5) și art. 172 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Autoservice M Cășeiu" - S.R.L. din Dej într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate înlătură accesul liber la controlul judecătoresc asupra executării silite, prin demararea de către executorii fiscali a executării silite, fără încuviințarea unei instanțe de judecată și fără posibilitatea legală de a cere suspendarea provizorie a executării silite conform art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Se arată că emitentul titlului executoriu este unul și același cu organul de executare, fapt ce deschide calea abuzului de putere cu afectarea imediată a dreptului de proprietate. Se face o comparație între regimul juridic aplicabil unui titlu executoriu, altul decât cel fiscal, și unui act fiscal devenit executoriu.

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este "inadmisibilă", deoarece textele invocate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 141 alin. (1), art. 149 alin. (5) și art. 172 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, care au următorul conținut:

- Art. 141 alin. (1): "Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";

- Art. 149 alin. (5): "Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovadă de primire, terțului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi."

Ulterior sesizării Curții cu excepția de neconstituționalitate, textul art. 149 alin. (5) a fost modificat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, păstrându-și esența și având următorul cuprins: "(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.";

- Art. 172 alin. (2): "Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanța președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (4) privind statul român, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție și ale art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești. De asemenea, autorul consideră că textele de lege criticate contravin și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Curtea constată că, prin mai multe decizii, spre exemplu, prin

Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, instanța constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 din Codul de procedură fiscală. Cu acel prilej, Curtea a arătat că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 169 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală [în prezent art. 172 alin. (1) teza întâi], "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [... ]", iar, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență". Nu se poate reține, astfel, încălcarea de către prevederile art. 141 alin. (1) din Codul de procedură fiscală a dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Întrucât nu au survenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru aceleași considerente, Curtea constată că sunt constituționale și prevederile art. 149 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, astfel încât, și în privința acestui text, excepția urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 553 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009. Cu acel prilej, aceasta a statuat că "nu se poate reține că dispozițiile criticate din Codul de procedură fiscală îngrădesc accesul liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime, garantat de prevederile art. 21 din Constituție, ci, dimpotrivă, dau posibilitatea părții interesate de a introduce, în anumite condiții, contestație la executare și împotriva titlului executoriu". Curtea a reținut că, la

art. 136 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , legiuitorul a prevăzut că, în cazul în care debitorii nu își plătesc de bună voie obligațiile fiscale, pentru stingerea acestora organele fiscale competente vor proceda la executarea silită, iar, potrivit art. 141 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, "executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod, de către organele de executare [....]". Totodată, conform prevederilor art. 141 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, "titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată stabilit de lege sau de către organul competent [...]". Prin urmare, executarea silită este o etapă procedurală ulterioară stabilirii obligațiilor fiscale prin actul administrativ fiscal (titlul de creanță fiscală), act administrativ fiscal împotriva căruia debitorul (contribuabilul) poate formula contestație în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală. Mai mult, în temeiul prevederilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, "instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate [...]", ceea ce presupune că executarea silită nu mai poate avea loc. Așadar, Curtea constată că acest mijloc procedural de contestare a titlului de creanță conferă garanții suficiente în sensul efectivității dreptului de acces la justiție, astfel încât măsura procesuală prevăzută de art. 403 alin. 2 din Codul de procedură civilă ar fi de natură doar să genereze tergiversarea executării obligațiilor fiscale. În temeiul dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are deplina libertate să reglementeze prin lege norme de procedură, cu condiția ca acestea să nu fie contrare Constituției. Împrejurarea că nu se aplică dispozițiile referitoare la suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanța președințială, prevăzute la art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, nu are semnificația încălcării dispozițiilor art. 21 din Constituție, câtă vreme, anterior executării silite, debitorul a putut uza de toate căile legale pentru a stabili cu claritate atât suma datorată, cât și termenul de plată, sau a suspendat chiar, la instanța competentă, executarea actului administrativ fiscal, beneficiind astfel de suficiente garanții privind accesul liber la justiție. Întrucât nu au survenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, fiind aplicabile, în același timp, și criticilor de neconstituționalitate aduse textului prin raportare la celelalte prevederi constituționale invocate de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 141 alin. (1), art. 149 alin. (5) și art. 172 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Autoservice M Cășeiu" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 330/219/2008 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2010.