Decizia nr. 145/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Vasile Cătinaș și Elena Cătinaș în Dosarul nr. 4.684/117/2005 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, doamna Daciana Paler Groșan, apărător ales cu delegație la dosar, avocat membru al Baroului Cluj. De asemenea, Vasile Cătinaș răspunde și personal. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorilor excepției, care solicită admiterea excepției, reiterând argumentele expuse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale și convenționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 4/R/CA/2008 din 24 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.684/117/2005, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile Cătinaș și Elena Cătinaș într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției se susține, în esență, că textul de lege criticat conduce la crearea unei situații discriminatorii, în sensul că dreptul de exercitare a căilor de atac este asigurat diferențiat, în funcție de corecta sau greșita soluționare a cauzei de către instanța de fond. Se arată că se încalcă dreptul la un proces echitabil, de vreme ce părțile care se judecă în temeiul aceleiași legi sunt discriminate în exercitarea drepturilor lor procesuale în funcție de soluția pronunțată de instanța de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Precizează că, în ipoteza în care prima instanță judecă de două ori în mod greșit, fără să între pe fondul litigiului, ci doar ca urmare a admiterii unei excepții procesuale, instanța de recurs va judeca ea însăși fondul și va pronunța o hotărâre care nu va mai fi supusă niciunei căi de atac, privând astfel părțile din proces de un grad de jurisdicție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin

art. I pct. 29 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007:

- Art. 20 alin. (3): "(3) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs, modificând sau casând sentința, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță."

În opinia autorilor excepției, sunt încălcate dispozițiile din Legea fundamentală, cuprinse la art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și la art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, se invocă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, și cele ale art. 14 din aceeași convenție, privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că se critică soluția legislativă cuprinsă în

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , întrucât nu respectă principiul dublului grad de jurisdicție în ceea ce privește judecarea fondului. Autorii excepției au în vedere ipoteza în care instanța de recurs reține cauza pentru a judeca pe fond, după ce a casat de două ori hotărârea primei instanțe, ca urmare a faptului că în mod greșit aceasta din urmă a soluționat cauza fără să între pe fondul litigiului.

Curtea constată că, prin

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curții Constituționale a statuat, cu valoare de principiu, că accesul la structurile judecătorești și la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competență și procedură de judecată stabilite de lege. Aceasta este concluzia care se desprinde din prevederile art. 129 din Constituție, care stabilește că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Așadar, principiul dublului grad de jurisdicție nu este de ordin constituțional, întrucât Legea fundamentală nu impune existența a două judecăți de fond la două instanțe de grade diferite, ci permite, implicit, legiuitorului ca, în funcție de natura cauzei, să reglementeze numărul căilor de atac ce pot fi utilizate.

De altfel, dublul grad de jurisdicție este garantat numai în materie penală de art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, textul permițând însă, chiar și aici, unele excepții.

În jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituțională a reținut că, în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, conceptul de proces echitabil nu implică imperios existența mai multor grade de jurisdicție. Astfel, în hotărârea Delcourt împotriva Belgiei, 1970, Curtea de la Strasbourg a statuat că, prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu se impune nicio obligație statelor cu privire la instituirea unor căi de atac împotriva unor hotărâri judecătorești. Este adevărat însă, că, în măsura în care a instituit o cale de atac, statul trebuie să asigure, în principiu, toate garanțiile prevăzute pentru judecata în fond. Or, în cazul casării cu reținere spre rejudecarea fondului, instanța de recurs este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părților.

Faptul că, în materia contenciosului administrativ, este permisă o singură casare cu trimitere spre rejudecare în situația în care prin hotărârea casată nu a fost evocat fondul, este justificat de exigența soluționării cu celeritate a procesului dedus judecății. Accesul la un judecător, caracteristic dreptului la un proces echitabil, este pe deplin asigurat. Dacă prima instanță a soluționat cauza fără a intră în cercetarea fondului - situație posibilă atunci când, de exemplu, s-a pronunțat în temeiul unei excepții procesuale, a omis să soluționeze o cerere ori s-a pronunțat cu privire la altceva decât ceea ce i s-a cerut -, instanța de recurs va casa sau va modifica în tot ori în parte hotărârea primei instanțe și i-o va trimite în vederea rejudecării. Dacă și împotriva soluției pronunțate ca urmare a rejudecării partea nemulțumită declară recurs, instanța superioară va reține cauza pentru a judeca pe fond, chiar dacă prima instanță nu a intrat nici de această dată pe fondul litigiului. În acest caz, instanța de recurs se va pronunța asupra fondului printr-o decizie care, la rândul său, poate fi contestată, potrivit

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , prin intermediul căilor extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.

Curtea nu poate reține nici critica referitoare la încălcarea principiului nediscriminării, întrucât, prin sine însuși, textul de lege ce formează obiect al excepției de neconstituționalitate nu instituie niciun fel de inegalitate între cetățenii care uzează de norma criticată. Dacă anumite persoane ajung în situații apreciate în mod subiectiv de către acestea ca defavorabile, ca urmare a modalității concrete de aplicare, de către instanța care în mod greșit a judecat fără să se pronunțe pe fond, a anumitor prevederi legale, - altele decât cele supuse controlului de constituționalitate -, nu constituie o discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Vasile Cătinaș și Elena Cătinaș în Dosarul nr. 4.684/117/2005 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2009.