Decizia nr. 390/2009

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 1, 2 și 3, art. 57, art. 167-169, art. 183 și art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 7.016/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă președintele Asociației de Proprietari "Vânători A-B" din Iași, Dumitru Țigănașu, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, autorul nu își motivează critica, iar pe de altă parte, solicită modificarea textelor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.016/99/2006, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 1, 2 și 3, art. 57, art. 167-169, art. 183 și art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil Balaure.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că prin art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă se împiedică recuzarea întregii instanțe și astfel se încalcă dreptul constituțional la un proces echitabil. În ceea ce privește dispozițiile art. 57 din Codul de procedură civilă, autorul consideră că folosirea cuvântului "poate" în loc de "trebuie" permite judecătorilor ca în urma presiunilor venite pe cale ierarhică să nu extindă acțiunea civilă împotriva pârâților, cu privire la care, în timpul judecății, s-a stabilit că au acționat în solidar cu pârâții menționați în acțiunea introductivă. Aceeași nemulțumire o are autorul în legătură cu art. 183 din Codul de procedură civilă, care folosește aceeași sintagmă "poate" în loc de "trebuie", oferind posibilitatea judecătorului să nu sesizeze parchetul pentru înscrisurile "defăimate ca false" și să nu suspende cauza în vederea cercetării acestor înscrisuri de către parchet. Aceleași critici sunt formulate și în ceea ce privește dispozițiile art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

În legătură cu prevederile art. 167 din Codul de procedură civilă, autorul consideră că sunt neconstituționale, întrucât, deși stipulează că "probele nu au o valoare ierarhică, dinainte stabilită", nu reglementează obligativitatea instanței de a le lua în considerare.

Curtea de Apel Iași - Secția civilă consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. 1, 2 și 3, art. 57, art. 167-169, art. 183 și art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 28 alin. 1, 2 și 3: "Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director al unei instituții publice sau societăți comerciale, când aceștia nu au interes personal în judecarea pricinii.

Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.

Pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător.";

- Art. 57: "Oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul.

Cererea făcută de pârât se depune odată cu întâmpinarea. Când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe.

Cererea va fi motivată și se va comunică atât celui chemat, cât și părții potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar.";

- Art. 167: "Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.

Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putință în același timp.

Când dovada cu martori a fost încuviințată în condițiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeași ședință, dacă amândouă părțile sunt de față.

Partea lipsă la încuviințarea dovezii este obligată să ceară dovada contrarie la ședința următoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi când se înfățișează.";

- Art. 168: "Încheierea prin care se încuviințează dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite, precum și mijloacele de dovadă încuviințate pentru dovedirea lor.

Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicită de instanță.

Când o parte renunță la dovezile ce a propus, cealaltă parte poate să și le însușească.";

- Art. 169: "Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune altfel.

Când administrarea dovezilor urmează să se facă în altă localitate, ea se va îndeplini, prin delegație, de către o instanță de același grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanță de același grad. Dacă felul dovezii îngăduie și părțile se învoiesc, instanța care administrează dovada poate fi scutită de citarea părților.";

- Art. 183: "Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanța poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.";

- Art. 244 alin. 1: "Instanța poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;

2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 57, art. 167-169, art. 183 și art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, în esență, autorul excepției este nemulțumit de forma de redactare a textelor de lege criticate, scopul criticii sale fiind ca, pe calea controlului de constituționalitate, să le reformeze în sensul înlocuirii sintagmei "poate" cu sintagma "trebuie". Or, examinarea excepției de neconstituționalitate cu un atare obiect, constând într-o modificare a soluției legislative, excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Din această perspectivă, excepția având ca obiect dispozițiile art. 57, art. 167-169, art. 183 și art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă apare ca fiind inadmisibilă.

Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca și în prezenta cauză, soluția adoptată fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate. Astfel, prin

Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Curtea a reținut că instituția recuzării în procesele judiciare este justificată de imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de posibila părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau de afinitate cu una dintre părți ori de interesul personal pe care îl are în soluționarea acelei cauze sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. S-a mai statuat că recuzarea nu poate fi decât individuală, și nu colectivă, și ea nu poate conduce la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanțe să judece procesele cu care au fost învestiți în condițiile legii.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57, art. 167-169, art. 183 și art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 7.016/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.