Decizia nr. 837/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Marcel Munteanu și Tatiana Munteanu în Dosarul nr. 1.669/57/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.669/57/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție invocată de Marcel Munteanu și Tatiana Munteanu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv o decizie de retrocedare a unui imobil cu destinația de locuință emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că actul normativ criticat încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prin discriminarea creată între cumpărătorii imobilelor preluate de stat de la cultele religioase, "deveniți proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român după preluarea imobilelor" și ceilalți cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin "înlăturarea beneficiului bunei-credințe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparținut cultelor religioase". Se mai susține că textul de lege criticat creează o discriminare și între cumpărătorii imobilelor preluate de stat de la cultele religioase și foștii proprietari ai unor astfel de imobile.

Se mai arată că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor

art. 44 alin. (2)

teza întâi din Constituție, deoarece "proprietatea privată nu mai este ocrotită și garantată în mod egal de lege".

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

sunt constituționale, arătând că sunt în deplină concordanță cu principiile constituționale ale egalității în drepturi și garantării și ocrotirii proprietății private.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul acesteia îl reprezintă prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 31 iulie 2002.

În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice și în

art. 44 alin. (2)

teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private.

Examinând excepția, Curtea reține următoarele:

Autorii excepției susțin că actul normativ criticat încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prin discriminarea creată între cumpărătorii imobilelor preluate de stat de la cultele religioase și ceilalți cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin "înlăturarea beneficiului bunei-credințe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparținut cultelor religioase". Se mai susține că textul de lege criticat creează o discriminare și între cumpărătorii imobilelor preluate de stat de la cultele religioase și foștii proprietari ai unor astfel de imobile.

Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea. În acest sens, prin

Decizia Plenului Curții nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

Prin urmare, nu este întemeiată susținerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, dat fiind că foștii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase și cumpărătorii unor astfel de imobile se află în situații juridice diferite.

De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispozițiilor

art. 44 alin. (2)

teza întâi din Constituție, întrucât, cum arată autorii excepției, "proprietatea privată nu mai este garantată și ocrotită în mod egal de lege".

Scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

a fost acela de a retroceda foștilor proprietari imobilele ce au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin urmare, legiuitorul a emis actul normativ criticat tocmai în aplicarea dispozițiilor

art. 44 alin. (1) din Constituție

referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată și ale

art. 1 din primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Marcel Munteanu și Tatiana Munteanu în Dosarul nr. 1.669/57/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2009.