Decizia nr. 855/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 496/2003

privind modificarea și completarea

Ordinului nr. 275/2002

pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Administrației și Internelor, ale

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, precum și ale

art. 1, 2 și 21 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 București în Dosarul nr. 29.068/3/2008 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. În susținerea acestei opinii, arată că ordinele miniștrilor nu se numără printre actele normative asupra constituționalității cărora se poate pronunța Curtea Constituțională, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , iar excepția de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în

Legea nr. 138/1999

și în

Legea nr. 215/2001

nu întrunește cerințele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , fiind nemotivată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 29.068/3/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 496/2003

privind modificarea și completarea

Ordinului nr. 275/2002

pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Administrației și Internelor, ale

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, precum și ale

art. 1, 2 și 21 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 .

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 București într-un litigiu având ca obiect calcularea și plata unor drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că "interpretarea

Ordinului nr. 496/2003

în sensul că nu se poate aplica personalului din consiliile județene conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici și a personalului contractual, diferențiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor, prevăzute în Constituția României și în

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și creează o situație care contravine prevederilor

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici". Se mai arată că "legea nu definește cu claritate cine poate beneficia de indemnizație de 25% de dispozitiv, fiind în contradicție cu Constituția României raportat la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2003

[privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne] și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 496/2003 ".

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate nu contravin principiului egalității prevăzut de

art. 16 din Constituție , problema ridicată fiind una de aplicare a legii, iar nu de constituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul opinează în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 138/1999

și celor ale

art. 1, 2 și 21 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

și ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordinului nr. 496/2003 .

Avocatul Poporului consideră că prevederile

Legii nr. 138/1999

și cele ale

art. 1, 2 și 21 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

sunt constituționale, iar în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordinului nr. 496/2003 , apreciază că este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 496/2003

privind modificarea și completarea

Ordinului nr. 275/2002

pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Administrației și Internelor (niciunul dintre aceste ordine nefiind publicat în Monitorul Oficial al României), ale

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999), precum și ale

art. 1, 2 și 21 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

(republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007). Aceste din urmă articole au următorul conținut:

- "Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale.

(2) În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) activități de administrație social-comunitară - acțiunile prin care se concretizează relația autorităților administrației publice locale cu asociațiile de proprietari de pe raza unității administrativ-teritoriale;

b) aglomerări urbane - asociațiile de dezvoltare intercomunitară constituite pe bază de parteneriat între municipii, altele decât cele prevăzute la lit. j), și orașe, împreună cu localitățile urbane și rurale aflate în zona de influență;

c) asociații de dezvoltare intercomunitară - structurile de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat, înființate, în condițiile legii, de unitățile administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice;

d) autorități deliberative - consiliul local, consiliul județean, Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor;

e) autorități executive - primarii comunelor, orașelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului București și președintele consiliului județean;

f) consilii locale - consilii comunale, orășenești, municipale și consiliile subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor;

g) organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean - denumirea generică ce include:

1. instituții publice și servicii publice înființate și organizate prin hotărâri ale autorităților deliberative, denumite în continuare instituții și servicii publice de interes local sau județean;

2. societăți comerciale și regii autonome înființate sau reorganizate prin hotărâri ale autorităților deliberative, denumite în continuare societăți comerciale și regii autonome de interes local sau județean;

3. asociații de dezvoltare intercomunitară;

4. furnizori de servicii sociale, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în condițiile prevăzute de lege;

5. asociații, fundații și federații recunoscute ca fiind de utilitate publică, în condițiile legii;

6. operatori de servicii comunitare de utilități publice locale sau județene;

h) subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor - sectoarele municipiului București sau alte subdiviziuni ale municipiilor, ale căror delimitare și organizare se fac prin lege;

i) unități administrativ-teritoriale - comune, orașe și județe; în condițiile legii, unele orașe pot fi declarate municipii;

j) zonă metropolitană - asociația de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I și unitățile administrativ-teritoriale aflate în zona imediată.

- Art. 2. - (1) Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

(2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin. (1) nu poate aduce atingere caracterului de stat național, unitar și indivizibil al României.";

- "Art. 21. - (1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

(3) Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.

(4) Unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanței de judecată, inclusiv în situația în care reprezentarea în justiție este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean.

(5) Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local."

În opinia autorului excepției, textele de lege ce formează obiectul acesteia contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 496/2003 , Curtea constată că este inadmisibilă, soluționarea acesteia excedând competenței sale materiale. Potrivit

art. 146 lit. d) din Constituție

și

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță. Prin urmare, un ordin al unui ministru nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate exercitat de aceasta, constituționalitatea unui astfel de act normativ putând fi verificată doar pe calea contenciosului administrativ.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 138/1999

și a prevederilor

art. 1, 2 și 21 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , Curtea constată că este, de asemenea, inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea observă, mai întâi, că, atunci când susține că "legea nu definește cu claritate cine poate beneficia de indemnizația de 25% de dispozitiv", autorul excepției face referire la un act normativ abrogat -

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2003

privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, și la unul inexistent -

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 496/2003 , raportându-și critica la întreaga Constituție a României.

Așadar, pe de o parte, autorul nu evidențiază o reală contradicție a legilor criticate cu un text sau cu un principiu constituțional, simpla invocare a

art. 16 , care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fiind insuficientă pentru ca instanța de contencios administrativ să poată examina constituționalitatea textelor de lege supuse controlului.

Pe de altă parte, Curtea analizează constituționalitatea prevederilor legale ce îi sunt deduse spre verificare în ceea ce privește conformitatea lor cu norme și principii din

Constituție , iar nu prin confruntarea cu alte acte normative, cu forță juridică inferioară Legii fundamentale, care, așa cum se întâmplă în cazul de față, mai sunt și abrogate sau inexistente.

În plus, Curtea observă că prevederile de lege criticate au un conținut normativ deosebit de vast, fiind vizată o lege, în totalitatea sa -

Legea nr. 138/1999 , act normativ care reglementează în mod complex un întreg domeniu, referitor la salarizarea și la alte drepturi ale anumitor categorii de personal, precum și dispoziții din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001

care au, de asemenea, un bogat conținut ideatic, instituind norme diverse și detaliate. Or, constituționalitatea unor astfel de reglementări nu poate fi contestată prin simpla invocare a prevederilor

art. 16 din Legea fundamentală , în absența unei motivări a pretinsei contrarietăți, iar criticile formulate în cauză sunt inconsistente, astfel că nu se poate extrage din acestea o reală argumentație a neconstituționalității textelor de lege ce formează obiect al excepției. Dacă ar proceda la analizarea lor sub aspectul concordanței cu prevederile constituționale invocate, Curtea s-ar substitui autorului excepției în formularea unor eventuale critici de neconstituționalitate, exercitând un nepermis control din oficiu.

De altfel, în lipsa unei motivări, nu se poate considera că suntem în fața unei veritabile excepții de neconstituționalitate, sesizarea instanței de contencios constituțional neîndeplinind condiția prevăzută la

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căreia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 496/2003

privind modificarea și completarea

Ordinului nr. 275/2002

pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Administrației și Internelor, ale

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, precum și ale

art. 1 ,

art. 2

și

art. 21 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 București în Dosarul nr. 29.068/3/2008 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2009.