Decizia nr. 1010/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, precum și a ordonanței în ansamblul său", excepție ridicată de Societatea Comercială "Tamango" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 4.628/99/2008 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, la cererea autorului excepției, a amânat pronunțarea la data de 23 iunie 2009, pentru ca acesta să depună concluzii scrise. La 23 iunie 2009, Curtea a dispus, din nou, amânarea pronunțării pentru data de 30 iunie 2009 și, apoi, pentru 7 iulie 2009, ca urmare a imposibilității constituirii legale a completului de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.628/99/2008, Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, precum și a ordonanței în ansamblul său". Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Tamango" - S.R.L. din Iași într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că restricțiile impuse prin modificările aduse prevederilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

reprezintă nu doar o restrângere a exercitării dreptului de proprietate, "ci o anihilare efectivă a acestuia în atributele sale esențiale, folosința și dispoziția". Întrucât nu este permisă construirea pe terenurile aflate în proprietate privată, la care se referă textul de lege criticat, operează "o expropriere de facto, sub adăpostul protecției mediului înconjurător". Arată că "interesul protejării mediului ambiant nu poate justifica legiferarea unor reguli abuzive care să aducă o îngrădire atât de drastică". În opinia sa, limitarea exercitării dreptului de proprietate nu este rezultatul unor situații excepționale, de natura celor prevăzute în mod expres în art. 53 din Constituție, argumentul potrivit căruia protecția și gestionarea durabilă a spațiilor verzi din localitățile puternic urbanizate sunt obiective de interes public nefiind suficient pentru a justifica adoptarea unor norme care să nesocotească un alt principiu constituțional, și anume cel al garantării dreptului fundamental la proprietate. În plus, limitarea nu este proporțională cu situația care a determinat-o și nu este limitată în timp, măsura de interzicere a schimbării sau reducerii suprafeței spațiului verde fiind instituită sine die. Mai arată că, prin aplicarea prevederilor de lege criticate, se încalcă în mod abuziv principiul constituțional al garantării dreptului la liberă inițiativă economică. Aceasta, deoarece a achiziționat terenul anterior modificărilor legislative criticate, în realizarea obiectului de activitate al societății comerciale și în scopul exercitării unei activități cu conținut economic, or, dacă, la momentul achiziționării terenului, ar fi putut întrevedea o asemenea inițiativă legislativă, nu ar fi consimțit la cumpărarea acestuia.

În ceea ce privește neconstituționalitatea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2007 , susține că emiterea acesteia s-a făcut cu încălcarea principiilor cuprinse în

art. 115 alin. (4) și (6) din Legea fundamentală . În acest sens, arată că transpunerea în plan național a normelor Uniunii Europene în materie de mediu nu poate fi considerată o situație extraordinară, ci, dimpotrivă, este un deziderat a cărui realizare implică o strategie coerentă, care să aibă ca temei legea și respectarea principiilor și valorilor fundamentale ale statului democratic. Totodată, autorul excepției consideră că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007

este neconstituțională, întrucât afectează regimul juridic al proprietății, prin nesocotirea prerogativei sale esențiale, respectiv a dreptului de dispoziție. În fine, precizează că, potrivit

art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție , regimul juridic general al proprietății și al moștenirii poate fi reglementat numai prin legi organice, acesta fiind încă un argument care conduce la concluzia neconstituționalității ordonanței de urgență în integralitatea sa.

Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, consideră că interdicția schimbării destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, a reducerii suprafețelor acestora ori a strămutării lor, fără a se ține seama de regimul lor juridic, "aduce indubitabil atingere dreptului de proprietate, punând astfel pe cel care are în proprietate privată un spațiu din categoria celor ce cad sub incidența ordonanței de urgență de a nu-l putea folosi potrivit scopului avut în vedere la achiziționare și fără a fi prevăzută o modalitate de despăgubire echitabilă".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul opinează în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2007

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile " art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007. Acest text modifică

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, Curtea urmând să examineze constituționalitatea acestor dispoziții din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 265/2006 , cu modificările și completările ulterioare, care au, în prezent, următoarea redactare:

- Art. 71: "(1) Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.

(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."

De asemenea, obiect al excepției îl constituie și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, în ansamblul său.

Textele din Constituție invocate de autorul excepției în motivarea criticii sunt următoarele: art. 44 - "Dreptul de proprietate privată",

art. 45

- "Libertatea economică",

art. 53

- "Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți",

art. 73 alin. (3) lit. m)

care stabilește că regimul juridic general al proprietății se reglementează prin lege organică și

art. 115 alin. (4) și (6)

referitor la condițiile în care Guvernul poate emite ordonanțe de urgență.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că soluționarea acesteia trebuie să înceapă cu analiza criticilor privind constituționalitatea extrinsecă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 , întrucât existența unor asemenea eventuale vicii ar face inutilă examinarea pe fond a prevederilor acesteia și, implicit, a prevederilor cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

pe care aceasta le modifică și care formează obiect al prezentei excepții.

Așadar, sub acest aspect, Curtea reține că adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2007

întrunește condițiile impuse de

art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală . În condițiile actuale, în care mediul înconjurător este din ce în ce mai amenințat de procesul de industrializare și de dezvoltare urbană, reglementarea pe calea unei ordonanțe de urgență a unor măsuri pentru protejarea acestuia își găsește pe deplin justificarea. Riscul de distrugere a unor zone verzi prin transformarea acestora în suprafețe ocupate de construcții nu putea fi contracarat decât prin emiterea unei asemenea ordonanțe, fiind evidentă necesitatea unei asemenea reglementări, în lipsa căreia s-ar fi produs consecințe ireparabile până la o eventuală intervenție în domeniu, pe calea unei legi, a Parlamentului.

De asemenea, nu sunt nesocotite nici dispozițiile

art. 115 alin. (6) din Constituție , întrucât prevederile ordonanței criticate nu afectează dreptul de proprietate privată, așa cum este reglementat de

art. 44 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală . Această concluzie se deduce din cele statuate, în jurisprudența sa, de Curtea Constituțională, care, chemată fiind să examineze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 , a constatat că dispozițiile de lege criticate, prin care se interzice schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor, indiferent de regimul lor juridic, nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate și la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, atât timp cât măsura dispusă de textul de lege criticat nu atinge dreptul în însăși substanța sa, ci instituie doar o limitare obiectivă și rezonabilă, în acord cu principiile fundamentale. În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008.

Curtea constată că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia, prin aplicarea prevederilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 , se încalcă principiul constituțional al garantării dreptului la liberă inițiativă economică, pe motiv că autorul excepției nu mai poate desfășura activitatea pentru care a achiziționat terenul în cauză. Un argument în sensul respingerii acesteia este cel reținut de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, și anume acela potrivit căruia, pentru lipsa de folosință a terenurilor proprietate privată amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, proprietarii terenurilor sunt îndreptățiți să beneficieze de despăgubiri. Curtea a observat că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de interdicția instituită prin lege să solicite autorităților administrației publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tamango" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 4.628/99/2008 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009.