Decizia nr. 1087/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) ,

art. 6 ,

art. 8

și

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lemon Design" S.R.L. din București în Dosarul nr. 20/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosarul cauzei, autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, iar Curtea respinge cererea autorului excepției.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1)

și ale

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale. Cu privire la excepția ce privește prevederile art. 8 și 9 din aceeași ordonanță, se solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât textele legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 20/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 București Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) ,

art. 6 ,

art. 8

și

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lemon Design" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect emiterea unei somații de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile

art. 1 alin. (1)

și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

sunt neconstituționale, întrucât permit instanței să soluționeze cauza, fără a-și exercită obligația de aflare a adevărului, raportându-se doar la susținerile subiective ale creditorului și la înscrisurile depuse la dosar, și fără ca pârâtul să poată solicita sau utiliza în apărarea sa toate probele relevante prevăzute de

Codul de procedură civilă . Mai mult, aceste texte legale nu permit instanței de judecată să își exercite un rol activ pentru aflarea adevărului. Limitarea probatoriului care poate fi administrat numai la înscrisuri încalcă flagrant prevederile art. 24 din Constituție. În acest fel se ajunge la favorizarea creditorului în detrimentul debitorului.

Se susține că

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

este neconstituțional, întrucât nu prevede decât o singură cale de atac la îndemâna debitorului, cale de atac care este judecată de aceeași instanță care avea competența soluționării în primă instanță a fondului cauzei.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (1) ,

art. 6 ,

art. 8

și

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Textele legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): "Art. 1. - (1) Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.";

- Art. 6: "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, precum și termenul de plată.

(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înțelegerii părților.

(4) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";

- Art. 8: "(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

(3) abrogat

(4) Dacă instanța învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, pronunțând o hotărâre irevocabilă. Prevederile

art. 7

se aplică în mod corespunzător.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.";

- Art. 9: "(1) Ordonanța de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare potrivit

art. 8 , este irevocabilă.

(2) La cererea creditorului ordonanța prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanța împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la

art. 8 , care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanța constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică și debitorului."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale

art. 20 alin. (2)

referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21

privind accesul liber la justiție, ale

art. 24

privind dreptul la apărare, ale

art. 44

privind dreptul de proprietate privată, ale

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau ale unor libertăți, ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției, ale

art. 126

privind instanțele judecătorești și ale

art. 129

privind folosirea căilor de atac. Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Excepția de neconstituționalitate ce privește prevederile

art. 8

și

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

este inadmisibilă, aceste texte legale neavând legătură cu soluționarea cauzei. Astfel,

art. 8

și

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

se referă la procedura acțiunii în anulare, respectiv la învestirea cu formulă executorie a ordonanței privind somația de plată, texte care nu se aplică în stadiul procesual în care se află cauza. Invocarea neconstituționalității acestora se va putea face doar în faza acțiunii în anulare sau în faza de încuviințare a executării hotărârii respective.

II. Prin numeroase decizii, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în sensul constituționalității dispozițiilor

art. 1 alin. (1)

și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

în raport cu critici identice. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 244 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007,

Decizia nr. 1.043 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 28 noiembrie 2007,

Decizia nr. 1.388 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, prin care Curtea, respingând excepția de neconstitu ționalitate, a reținut că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

instituie o procedură specială și accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanțelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază la înscrisuri, completate cu explicațiile și lămuririle date de părți. Potrivit

art. 1 alin. (1)

din ordonanță, această procedură se aplică doar în cazul "creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege [...]". Întrucât ordonanța cuprinzând somația de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligații de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însușite de părți, este justificată cerința ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părți urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părți, ele având condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Rezultă, prin prisma celor de mai sus, că nu sunt încălcate nici prevederile

art. 16

și

21 din Constituție

și nici cele ale

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Cu privire la celelalte prevederi constituționale invocate, se constată că autorul excepției se limitează strict la a le enumera, fără să motiveze pretinsa contrarietate dintre acestea și textele legale criticate, iar Curtea nu se poate substitui autorului excepției spre a motiva critica acestuia.

În consecință, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8

și

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, iar cea vizând

art. 1 alin. (1)

și

art. 6

din aceeași ordonanță, ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8

și ale

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lemon Design" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 20/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1)

și ale

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.