Decizia nr. 1393/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 și art. 318 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adrian Panaitescu și Adriana Panaitescu în Dosarul nr. 3.388/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.388/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 și art. 318 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Adrian Panaitescu și Adriana Panaitescu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulate împotriva unei decizii civile pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că dispozițiile legale criticate încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât, în cazul litigiilor care au ca obiect încetarea unor raporturi de muncă/de drept administrativ, nu sunt reglementate trei grade de jurisdicție, respectiv două căi de atac. Astfel, prin faptul că alte persoane beneficiază, în alte materii, de acces nelimitat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, se creează o discriminare, ceea ce contravine art. 16 din Constituție. De asemenea, apreciază că dispozițiile art. 317 pct. 1 și pct. 2 din Codul de procedură civilă încalcă art. 21 din Constituție datorită faptului că legiuitorul a limitat motivele pentru care poate fi exercitată contestația în anulare, prejudiciind astfel grav liberul acces la justiție al celor interesați de a obține îndreptarea unei erori săvârșite printr-o hotărâre judecătorească.

În final, consideră că normele care reglementează contestația în anulare sunt ineficiente, fiind în neconcordanță și cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă dispozițiile art. 317 și art. 318 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 317: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.";

- Art. 318: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Prevederile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție. Totodată, autorii excepției consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în opinia autorilor, prin normele criticate se încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât nu beneficiază de acces nelimitat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, ceea ce creează o discriminare prin faptul că alte persoane beneficiază, în alte materii, de trei grade de jurisdicție, respectiv două căi de atac. De asemenea, apreciază că, prin enumerarea limitativă a motivelor pentru care poate fi formulată contestația în anulare, se aduce un prejudiciu grav liberului acces la justiție al celor interesați să obțină îndreptarea unei erori săvârșite printr-o hotărâre judecătorească.

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege criticate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca cele invocate în prezenta cauză și având motivări similare.

În acest sens sunt

deciziile nr. 102 din 20 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 16 februarie 2009, nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, și nr. 977 din 30 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că art. 317 și art. 318 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 16 și art. 21 din Legea fundamentală.

Deoarece în cauza de față nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții, atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care le-au fundamentat își păstrează valabilitatea și în acest dosar.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 și art. 318 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adrian Panaitescu și Adriana Panaitescu în Dosarul nr. 3.388/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2009.