Decizia nr. 1494/2009

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Florin Iulian Hrib în Dosarul nr. 5.820/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Cristian Nuică pentru partea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu delegație la dosar, lipsă fiind autorul excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile de lege criticate curge, din interpretarea celorlalte dispoziții ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2000 , de la data comunicării hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece modul de calcul al termenului prevăzut de dispozițiile de lege criticate nu reprezintă o problemă de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.820/2/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Florin Iulian Hrib într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei hotărâri a Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece nu determină precis momentul de la care începe să curgă termenul prevăzut de textul atacat.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile 20 alin. (10) din

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, dispoziții care au următorul conținut: "(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii, în art. 21 privind accesul liber la justiție, în art. 24 privind dreptul la apărare, în art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în art. 124 privind înfăptuirea justiției și în art. 126 privind instanțele judecătorești, precum și pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor de lege criticate, hotărârile Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care acesta soluționează sesizările persoanelor care se consideră discriminate, și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu. Deși autorul excepției de neconstituționalitate critică faptul că aceste dispoziții nu prevăd data de la care curge termenul de 15 zile, Curtea reține însă că, potrivit dispozițiilor alin. (8) și (9) ale

art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , hotărârea respectivă se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării, ea putând fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că susținerile autorului excepției de neconstitu ționalitate sunt neîntemeiate.

Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut desigur ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional. Or, Curtea constată că reglementările deduse controlului de constituționalitate satisfac exigențele impuse de normele constituționale, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 16, art. 21 și art. 24 din Legea fundamentală și cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin urmare, dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, deoarece Curtea nu a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.

Referitor la dispozițiile art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești, Curtea observă că acestea nu au legătură cu normele privind termenul de exercitare a căii de atac împotriva hotărârilor Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Florin Iulian Hrib în Dosarul nr. 5.820/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009.