Decizia nr. 448/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și ale art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 82/1991 24 decembrie 1991 (prevederi anume) a contabilității
- Legea nr. 241/2005 15 iulie 2005 (prevederi anume) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Are ca temei 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și ale
art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 , excepție ridicată de Ilie Filip în Dosarul nr. 1.255/279/2006 al Judecătoriei Piatra-Neamț.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.255/279/2006, Judecătoria Piatra-Neamț a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și ale
art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ilie Filip în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290, 291 și 292 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât instituie o discriminare între învinuiții care recunosc faptele ce li se impută și cei care nu le recunosc, iar, pe de altă parte, dispozițiile
art. 43 din Legea nr. 82/1991
nu evidențiază în mod concret acțiunile sau inacțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii, încălcându-se prin aceasta principiul legalității.
Judecătoria Piatra-Neamț și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, considerând că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituție.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
sunt neconstituționale, întrucât creează premisele unei discriminări între infractorii care au săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală sub imperiul vechii legi, anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 241/2005 , și au avut un termen de înfățișare și cei care au fost trimiși în judecată după intrarea în vigoare a legii noi, deși au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în temeiul legii vechi. De asemenea, aceste dispoziții instituie o discriminare între persoanele prevăzute de ipoteza normei, pe criteriul averii, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă. În ceea ce privește dispozițiile
art. 43 din Legea nr. 82/1991 , apreciază că acestea sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, și ale
art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005.
Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:
-
Articolul 10
alin. (1) din Legea nr. 241/2005 : " În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.";
-
Articolul 43
din Legea nr. 82/1991 : "Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii."
Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalității pedepsei, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora prin lege organică.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat în numeroase cauze asupra constituționalității prevederilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , acestea fiind raportate la aceleași dispoziții din Constituție ca și cele invocate în cauza de față. De exemplu, prin
Decizia nr. 932/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.
Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 43 din Legea nr. 82/1991 , Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 279/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, statuând că organizarea activității de contabilitate nu este prevăzută de art. 73 alin. (3) lit. h) și nici de vreun alt text al Constituției ca fiind reglementată prin lege organică. De altfel, în cuprinsul legii nu se regăsesc dispoziții aparținând domeniului de reglementare prin lege organică și nici textul legal criticat nu reglementează o infracțiune distinctă, alta decât cea prevăzută de Codul penal. Astfel, dispozițiile
art. 43 din Legea nr. 82/1991
stabilesc că anumite încălcări ale legii, pe care le menționează, "constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii", adică potrivit art. 289 din Codul penal, la care se face trimitere și care reglementează infracțiunea de fals intelectual. Această infracțiune era și este, deci, reglementată, într-o formulare cu conținut general, în Codul penal, care include și elementele cu caracter tehnic, specific, conținute în textul art. 43 al Legii contabilității. Dispozițiile criticate nu cuprind norme noi, derogatorii cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, ci doar circumscriu, raportat la activitatea specifică de conducere a contabilității agenților economici, elementul material al infracțiunii de fals intelectual.
Curtea a mai reținut că textul legal criticat nu conține norme de procedură penală, ci o normă de drept substanțial, iar aplicarea acesteia nu poate duce la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) sau ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, nu există incompatibilitate între textul de lege criticat și dispozițiile pertinente din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și, în consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție.
De asemenea, Curtea a constatat că nici prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție nu sunt încălcate, pedeapsa fiind stabilită și aplicată în temeiul dispozițiilor Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat. Totodată, Curtea, având în vedere conținutul dispozițiilor
art. 43 din Legea nr. 82/1991 , a reținut că prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât nicio dispoziție a textului respectiv nu are legătură cu dreptul la apărare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și ale
art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 , excepție ridicată de Ilie Filip în Dosarul nr. 1.255/279/2006 al Judecătoriei Piatra-Neamț.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.