Decizia nr. 448/2008

Articolul 10

alin. (1) din Legea nr. 241/2005 : " În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.";

-

Articolul 43

din Legea nr. 82/1991 : "Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalității pedepsei, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora prin lege organică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat în numeroase cauze asupra constituționalității prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , acestea fiind raportate la aceleași dispoziții din Constituție ca și cele invocate în cauza de față. De exemplu, prin

Decizia nr. 932/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 43 din Legea nr. 82/1991 , Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 279/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, statuând că organizarea activității de contabilitate nu este prevăzută de art. 73 alin. (3) lit. h) și nici de vreun alt text al Constituției ca fiind reglementată prin lege organică. De altfel, în cuprinsul legii nu se regăsesc dispoziții aparținând domeniului de reglementare prin lege organică și nici textul legal criticat nu reglementează o infracțiune distinctă, alta decât cea prevăzută de Codul penal. Astfel, dispozițiile

art. 43 din Legea nr. 82/1991

stabilesc că anumite încălcări ale legii, pe care le menționează, "constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii", adică potrivit art. 289 din Codul penal, la care se face trimitere și care reglementează infracțiunea de fals intelectual. Această infracțiune era și este, deci, reglementată, într-o formulare cu conținut general, în Codul penal, care include și elementele cu caracter tehnic, specific, conținute în textul art. 43 al Legii contabilității. Dispozițiile criticate nu cuprind norme noi, derogatorii cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, ci doar circumscriu, raportat la activitatea specifică de conducere a contabilității agenților economici, elementul material al infracțiunii de fals intelectual.

Curtea a mai reținut că textul legal criticat nu conține norme de procedură penală, ci o normă de drept substanțial, iar aplicarea acesteia nu poate duce la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) sau ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, nu există incompatibilitate între textul de lege criticat și dispozițiile pertinente din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și, în consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție.

De asemenea, Curtea a constatat că nici prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție nu sunt încălcate, pedeapsa fiind stabilită și aplicată în temeiul dispozițiilor Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat. Totodată, Curtea, având în vedere conținutul dispozițiilor

art. 43 din Legea nr. 82/1991 , a reținut că prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât nicio dispoziție a textului respectiv nu are legătură cu dreptul la apărare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și ale

art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 , excepție ridicată de Ilie Filip în Dosarul nr. 1.255/279/2006 al Judecătoriei Piatra-Neamț.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2008.