Decizia nr. 373/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 lit. e) și ale

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Fundația "Dinu Pescariu" în Dosarul nr. 7.583/300/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.583/300/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 lit. e) și ale

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Fundația "Dinu Pescariu".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1)-(3) din Constituție, întrucât "persoanele de drept privat care ar avea asupra respectivelor bunuri drepturi reale, altele decât cele de proprietate sau unele drepturi de creanță, nu au dreptul la o justă și prealabilă despăgubire sau o reparație efectivă" în caz de lipsire de acest bun. În opinia acestuia noțiunea de "proprietate privată" trebuie interpretată în concordanță cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și astfel ea trebuie considerată a include și celelalte drepturi reale principale, precum și unele drepturi de creanță.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale și celor din actele internaționale invocate. În opinia instanței, trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora face parte din "dreptul proprietarului de a se bucura și dispune în mod exclusiv și absolut de bunurile sale."

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că prevederile supuse controlului de constituționalitate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale și celor din actele internaționale referitoare la dreptul de proprietate privată, întrucât, la momentul trecerii în domeniul public al statului, bunurile se aflau în proprietatea acestuia, iar trecerea se face numai pentru cauză de utilitate publică. În plus, orice persoană lezată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ prin care s-a dispus trecerea bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia se poate adresa instanței competente pentru a cere desființarea actului.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (2) se referă la ocrotirea în mod egal atât a proprietății aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat, cât și a proprietății private a statului. Prin urmare, statul nu poate beneficia de o ocrotire juridică diferită de cea a persoanelor de drept privat în ceea ce privește bunurile ce constituie obiectul proprietății sale private.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă art. 7 lit. e) și

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.

Aceste prevederi au următoarea redactare:

- Art. 7: "Dreptul de proprietate publică se dobândește:

[...];

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică;"

- Art. 8 alin. (1): "Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București ori a consiliului local."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul român, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Este invocată și încălcarea art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:

Prevederile art. 7 lit. e) și ale

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

au mai fost supuse controlului de constituționalitate într-o altă cauză, ridicată de același autor și cu o motivare similară. Astfel, prin

Decizia nr. 772 din 20 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, s-a statuat că prevederile

Legii nr. 213/1998

reprezintă o concretizare a dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Constituție, republicată, care prevăd că: "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică." Potrivit acestor dispoziții constituționale, regiile autonome de stat nu pot avea în proprietate bunuri ce aparțin proprietății publice a statului sau unităților administrativ-teritoriale decât în administrare, concesionare sau închiriere, precum și în regim de comodat.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că orice persoană lezată într-un drept al său ori într-un interes legitim de actul administrativ prin care s-a dispus trecerea bunului din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a acestuia se poate adresa instanței de judecată pentru anularea actului și repararea pagubei.

Considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 lit. e) și ale

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Fundația "Dinu Pescariu" în Dosarul nr. 7.583/300/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.