Decizia nr. 1139/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iacob Schein în Dosarul nr. 4.230.1/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și de Ioan Iulian Făluță în Dosarul nr. 4.537/99/2008 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.570D/2008 și nr. 1.733D/2008 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.733D/2008 la Dosarul nr. 1.570D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea penală din 12 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.230.1/30/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Iacob Schein cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă cererea privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive.

Prin Încheierea din 21 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.537/99/2008, Curtea de Apel Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ioan Iulian Făluță cu ocazia soluționării recursului împotriva unei încheieri de ședință prin care a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, deoarece interzic exercitarea oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, o cerere de revocare, înlocuire sau încetare de drept a unei măsuri preventive, ceea ce poate avea ca efect menținerea unei măsuri preventive luate în mod nelegal sau fără temei.

Curtea de Apel Timișoara - Secția penală apreciază ca fiind neîntemeiată critica de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel Iași - Secția penală arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală sunt constituționale, invocând în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 156/2007 , nr. 486/2007 și nr. 672/2008.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "[...] Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiției, precum și a dispozițiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași texte din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 156 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea a respins critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 126 și ale art. 129 din Constituție, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în cadrul procedurii de judecată, precum și modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competențe, legiuitorul stabilește hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac și condițiile în care pot fi folosite aceste căi. Faptul că încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac se explică prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului. De altfel, nicio prevedere a Legii fundamentale nu dă o consacrare expresă dreptului la exercitarea căilor de atac în orice cauză, oricând și de către oricine. Dimpotrivă, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile stabilite de lege.

În același sens sunt și

Decizia nr. 779 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, și

Decizia nr. 486 din 29 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, prin care Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc accesul la justiție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iacob Schein în Dosarul nr. 4.230.1/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și de Ioan Iulian Făluță în Dosarul nr. 4.537/99/2008 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008.