Decizia nr. 19

Dosar nr. 7/2006

Sub președinția doamnei judecător Lidia Barbulescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Înaltă Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile

art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, cu privire la încadrarea juridică a faptei de folosire de acte vamale false la Registrul Auto Roman, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate cu scopul înmatriculării acestuia.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor

art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind prezenți 84 de judecători din totalul de 113 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili ca fapta de folosire, cu vinovăție, de acte vamale false la Registrul Auto Roman, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, constituie infracțiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constata următoarele:

În practica judiciară a instanțelor s-a constatat că nu exista un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică ce trebuie data faptei de folosire de acte vamale false la Registrul Auto Roman, în vederea verificării în scopul înmatriculării unui autoturism adus din străinătate.

Astfel, unele instanțe, considerând ca folosirea de acte vamale false la Registrul Auto Roman, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării, ar constitui o formă specială a evaziunii fiscale, au încadrat o atare fapta în infracțiunea prevăzută de

art. 178 din Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României.

Alte instanțe, dimpotriva, au încadrat fapta de folosire a actelor false la Registrul Auto Roman în vederea verificării, în scopul înmatriculării, a unui autoturism adus din străinătate, în infracțiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal, apreciind ca o atare încadrare juridică se impune atunci când actele vamale false sunt folosite pentru producerea unor consecințe juridice ce constau în înmatricularea unui autoturism adus din străinătate.

Aceste din urma instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

Prin

art. 178 din Legea nr. 141/1997 , în vigoare până la data de 19 iunie 2006, se prevede că "folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi".

Din aceasta prevedere, care a fost preluată integral în

art. 273 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, rezultă deci ca, pentru existenta laturii obiective a infracțiunii menționate, este necesar să fie întrunite, cumulativ, următoarele condiții: să fie comisă o acțiune de folosire a unor documente de transport sau comerciale falsificate, iar aceasta fapta să aibă loc la autoritatea vamală.

Or, în

art. 3 din secțiunea a II-a, intitulata "Definiții de baza", a Legii nr. 141/1997

era prevăzut ca prin autoritate vamală se înțelege "autoritate investită pentru aplicarea reglementărilor vamale", iar la lit. e) din cadrul aceluiași articol erau date explicații în sensul că birou vamal și punct vamal sunt "unități ale autorității vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitățile prevăzute de reglementările vamale".

În același sens, prin

art. 4 din noul Cod vamal (Legea nr. 86/2006 ) se precizează, la pct. 3, ca semnificatia termenului autoritate vamală este aceea de "autoritate investită, în principal, cu aplicarea reglementărilor vamale", iar la pct. 4 ca semnificatia termenului birou vamal este aceea de "unitate a autorității vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitățile prevăzute în reglementările vamale".

Cum, în raport cu prevederile menționate, Registrul Auto Roman nu poate fi considerat autoritate vamală sau unitate a acesteia, este evident ca fapta de folosire a actelor false la Registrul Auto Roman în vederea verificării, în scopul înmatriculării, a unui autoturism adus din străinătate nu este susceptibilă de a fi încadrată în infracțiunea de folosire de acte falsificate, prevăzută în

art. 273 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, ce intră în vigoare la 19 iunie 2006, respectiv în

art. 178 din Legea nr. 141/1997 .

Ca urmare, o atare fapta, de folosire de acte false la Registrul Auto Roman, în vederea verificării, în scopul înmatriculării, a unui autoturism adus din străinătate, se impune a fi examinata prin prisma altor dispoziții cu caracter penal.

Sub acest aspect, este de observat ca prin art. 291 din Codul penal se prevede că "folosirea unui înscris oficial ori sub semnatura privată, cunoscând ca este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice" constituie infracțiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal.

Din moment ce folosirea la Registrul Auto Roman de acte vamale false în vederea verificării, în scopul înmatriculării, a unui autoturism adus din străinătate, prezintă prin trăsăturile sale specifice similitudine vădită cu conținutul-tip al infracțiunii de uz de fals, reglementată în cuprinsul art. 291 din Codul penal, o atare fapta nu poate fi încadrată decât în aceasta infracțiune, în măsura în care caracterul fals al actelor vamale prezentate a fost cunoscut în accepțiunea prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul penal.

Asa fiind, fapta de folosire de acte vamale false la Registrul Auto Roman, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzute în art. 291 din Codul penal, iar nu pe cele ale infracțiunii de folosire de acte falsificate prevăzute în

art. 273 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României (corespunzând

art. 178 din Legea nr. 141/1997 ).

În consecința, în temeiul dispozițiilor

art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili ca fapta de folosire, cu vinovăție, de acte vamale false la Registrul Auto Roman, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate cu scopul înmatriculării acestuia, constituie infracțiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție.

Stabilesc ca fapta de folosire, cu vinovăție, de acte vamale false la Registrul Auto Roman, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, constituie infracțiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal.

Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12 iunie 2006.