Decizia nr. 850/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. București - Sucursala Dolj în Dosarul nr. 5.656C/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 116C din 12 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.656C/2006, Judecătoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. București - Sucursala Dolj într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate de autorul excepției împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat încalcă art. 21 din Constituție, întrucât limitează exercițiul dreptului societăților de asigurare de a ataca în justiție actul constatator al unei contravenții, act de care societățile de asigurare sunt ținute pentru plata despăgubirilor în cazul producerii riscului asigurat. Se mai apreciază că limitarea participării procesuale a societăților de asigurare nu permite ca acestea să se bucure de toate garanțiile procesuale care condiționează dreptul la un proces echitabil.
Judecătoria Târgu Jiu apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că nu este limitat accesul liber la justiție al societăților de asigurări, acestea având posibilitatea apărării intereselor legitime pe calea unei acțiuni civile de drept comun, nefiindu-le opozabil procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se susține că textul legal criticat instituie norme de procedură cu privire la soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Această modalitate de reglementare reprezintă opțiunea exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. Totodată, se arată că societățile de asigurare au posibilitatea apărării intereselor lor legitime pe calea unei acțiuni civile, potrivit regulilor de drept comun.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că
art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
instituie unele reguli privind căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și oferă părții interesate posibilitatea de a ataca în instanță procesul-verbal și de a propune probe în apărare, precum și posibilitatea exercitării căii de atac împotriva soluției pronunțate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au următorul cuprins: "(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".
Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 21 privind accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
Articolul 31
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , coroborat cu art. 25 alin. (1) din aceeași ordonanță, stabilește că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere, de către contravenient sau, după caz, de către partea vătămată sau proprietarul bunurilor confiscate, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Curtea observă că textul criticat nu privește raportul juridic stabilit între contravenient și societatea de asigurări, ci stabilește doar dreptul persoanei răspunzătoare de săvârșirea contravenției, precum și al celor afectați în mod direct de acest fapt, de a ataca un act administrativ. Este firesc ca numai subiecții prevăzuți de ordonanță să poată contesta actul administrativ în cauză (procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției), atât timp cât acesta îi privește în mod nemijlocit și în exclusivitate și numai ei având interes și fiind lezați prin actul în cauză; asiguratorul, însă, este ținut să plătească doar despăgubirile rezultate în baza contractului de asigurare.
Curtea reține că, în cazul în care asiguratul răspunzător de producerea accidentului de circulație nu contestă procesul-verbal în cauză, acesta va fi obligat la plata amenzii contravenționale. Dacă însă asiguratul său nu contestă procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, societatea de asigurări poate formula acțiune în justiție, în baza contractului de asigurare încheiat, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce vor fi acordate în funcție de vinovăția asiguratului. Vinovăția acestuia urmează a se stabili de către instanță pe baza probelor ce vor fi administrate.
De altfel, în acest sens,
art. 49 și 54 din Legea nr. 136/1995
privind asigurările și reasigurările din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că "Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule [...]", respectiv, "În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați".
În consecință, Curtea nu poate reține critica autorului excepției potrivit căreia textul legal criticat ar încălca art. 21 din Constituție. Cu privire la eventualele despăgubiri la care ar putea fi obligată societatea de asigurări, Curtea constată că acestea sunt constatate, în cazul lipsei unui acord între cei implicați, printr-o hotărâre judecătorească, prin care se vor dezlega toate aspectele cauzei în baza răspunderii contractuale a părților.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. București - Sucursala Dolj în Dosarul nr. 5.656C/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.