Decizia nr. 316/2007

Articolul 11

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 : "(1) Imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare."

- Art. 20 alin. (1) și (2): "(1) Persoanele care au primit despăgubiri în condițiile

Legii nr. 112/1995

pot solicita numai restituirea în natură, cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor

Legii nr. 112/1995 , ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare a imobilului."

-

Articolul 24

alin. (6) din Legea nr. 10/2001

a fost abrogat prin

art. I punctul 59 cuprins în titlul I al Legii nr. 247/2005 .

-

Articolul 2

alin. (1) din Legea nr. 112/1995 : "(1) Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază de restituirea în natură, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriași sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri în condițiile art. 12."

-

Articolul 5

din Legea nr. 112/1995 : "Dacă fostul proprietar sau moștenitorii acestuia locuiau la data de 22 decembrie 1989 în calitate de chiriași în apartamentele trecute în proprietatea statului, ei devin proprietarii apartamentului locuit, în condițiile prezentei legi.

În cazul în care mai mulți moștenitori locuiau la data de 22 decembrie 1989 fiecare într-un apartament trecut în proprietatea statului de la fostul proprietar, ei devin proprietarii apartamentului respectiv.

Fostul proprietar sau moștenitorii acestuia, dacă locuiau la data de 22 decembrie 1989 în același apartament cu alți chiriași, devin proprietarii întregului apartament, astfel cum acesta este definit în art. 3. Evacuarea chiriașilor și punerea în posesie a proprietarilor se vor face numai după acordarea efectivă a unei locuințe corespunzătoare de către autoritățile publice sau de către proprietar.

Moștenitorii, în sensul prezentei legi, sunt socotiți de drept acceptanții succesiunii de la data depunerii cererii prevăzute la art. 14.

Dacă rudele până la gradul al doilea ale fostului proprietar în viață locuiau la 22 decembrie 1989 cu chirie în apartamentele preluate de către stat de la acesta, apartamentele devin proprietatea lor, cu consimțământul scris al proprietarului, dacă le locuiesc și la data intrării în vigoare a prezentei legi. Consimțământul va fi dat în formă autentică."

-

Articolul 12

din Legea nr. 112/1995 : "Foștii proprietari sau, după caz, moștenitorii acestora sunt îndreptățiți să solicite acordarea de despăgubiri pentru apartamentele nerestituite în natură și pentru terenurile aferente sau, deși îndeplinesc condițiile pentru restituirea în natură, să opteze pentru acordarea de despăgubiri."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice și preeminența legii, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, alin. (3) referitor la expropriere și alin. (4) privind naționalizarea, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți și art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană.

De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și ale Protocolului nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Analizând excepția, Curtea constată următoarele:

1. În ceea ce privește dispozițiile

art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 , acestea erau abrogate, la data sesizării, prin

art. I punctul 59 cuprins în titlul I al Legii nr. 247/2005 , astfel încât excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

2. Referitor la invocarea neconstituționalității prevederilor

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , Curtea reține că acestea reglementează modalitatea de restituire a imobilelor expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate, imobile ce se restituie în natură, cu condiția ca acestea să nu fi fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale.

Pentru a nu se ajunge la îmbogățirea fără justă cauză, textul de lege prevede că, în cazul în care fostul proprietar a primit o despăgubire la data exproprierii, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflației.

Curtea constată așadar că soluția legislativă consacră principiul restituirii în natură a imobilelor expropriate, în deplin acord cu protecția constituțională a proprietății private, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 44 din Legea fundamentală. Prin urmare, invocarea încălcării dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, precum și a prevederilor art. 11, 20 și 148 din Constituție, raportate la dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este întemeiată.

Autorii excepției mai susțin și neconstituționalitatea prevederilor

art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 , arătând că acestea contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Analizând aceste prevederi legale, Curtea constată că legiuitorul a reglementat, în mod similar, restituirea în natură a imobilelor în privința cărora persoanele îndreptățite au primit despăgubiri, în condițiile

Legii nr. 112/1995 , cu condiția returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației.

Aceste dispoziții legale se referă la condițiile și modalitățile restituirii în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995 , aspecte ce nu contravin protecției constituționale a dreptului de proprietate privată sau dispozițiilor constituționale referitoare la obligațiile ce decurg din tratatele internaționale pe care statul român și le-a asumat.

În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 alin. (1),

art. 5 și 12 din Legea nr. 112/1995 , Curtea constată că aceste texte de lege nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, la principiul egalității cetățenilor în fața legii sau la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Dispozițiile legale criticate instituie principiul restituirii în natură a imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului, către foștii proprietari care locuiau în calitate de chiriași în aceste imobile.

De asemenea,

art. 12 din Legea nr. 112/1995

precizează că foștii proprietari sau, după caz, moștenitorii acestora sunt îndreptățiți să solicite acordarea de despăgubiri pentru apartamentele nerestituite în natură și pentru terenurile aferente.

Așadar, aceste texte de lege protejează, în substanța lor, dreptul de proprietate privată și se aplică în mod unitar pentru persoanele aflate în ipoteza normelor juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, astfel încât nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 22 alin. (1) și (2) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 44 alin. (3) referitor la expropriere și alin. (4) privind naționalizarea și art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, se constată că aceste dispoziții nu au relevanță în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Victoria Tudose, Marin Stângescu, Nicolae Stângescu, Constantin Stângescu, Elena Popescu și Maria Mangă în Dosarul nr. 913/CV/2006 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și

art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 și

art. 12 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție invocată de aceiași autori în același dosar al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.