Convenția din 10 decembrie 1962
privind consimțămîntul la căsătorie, vîrsta minimă pentru căsătorie și înregistrarea căsătoriilor
prezumat în vigoare
*)TRADUCERE
PREAMBUL
Statele contractante,
în dorința, potrivit Cartei Națiunilor Unite, de a favoriza respectul universal și efectiv al drepturilor omului și al libertăților pentru toți, fără deosebire de rasa, de sex, de limba sau de religie,
reamintind ca art. 16 din Declarația universala a drepturilor omului stipulează ca:
"1) Începînd de la vîrsta nubila, bărbatul și femeia, fără vreo restrictie privitor la rasa, naționalitate sau religie, au dreptul să se căsătorească și sa întemeieze o familie. Ei au drepturi egale cu privire la căsătorie, în timpul căsătoriei și la desfacerea acesteia.
2) Căsătoria nu se poate încheia decît cu liberul și deplinul consimtamint al viitorilor soți.",
reamintind, deopotrivă, ca în Rezoluția sa nr. 843 (IX), din 17 decembrie 1954, Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat ca anumite cutume, legi și practici din trecut, privind căsătoria și familia erau incompatibile cu principiile enunțate în Cartea Națiunilor Unite și în Declarația universala a drepturilor omului,
afirmind din nou ca toate statele, inclusiv cele care au sau își asuma răspunderea administrării de teritorii neautonome ori de teritorii sub tutela pînă la accesul lor la independenta, urmează sa ia toate măsurile utile în vederea abolirii acestor cutume, legi și practici din trecut, asigurind, între altele, întreaga libertate în alegerea soțului, abolind în totalitate căsătoria copiilor și practica logodnei tinerelor fete mai înainte de vîrsta nubila, instituind, după caz, sancțiunile potrivite și infiintind un serviciu de stare civilă sau un alt serviciu care să înregistreze toate căsătoriile,
au convenit asupra dispozițiilor ce urmează:
Articolul 1
1. Nici o căsătorie nu se va putea încheia legal fără liberul și deplinul consimtamint al ambelor părți, acest consimtamint trebuind a fi exprimat de ele însele personal, în prezenta autorității competente sa oficieze căsătoria și a martorilor, în urma unei publicitati suficiente, potrivit dispozițiilor legii.
2. Independent de cele dispuse în paragraful 1 de mai sus, prezenta uneia dintre părți nu se va cere dacă autoritatea competentă deține dovada ca împrejurările sînt excepționale și ca aceasta parte și-a exprimat consimțămîntul sau înaintea unei autorități competente și în formele pe care le poate prescrie legea și nu l-a retractat.
Articolul 2
Statele părți la prezenta convenție vor lua măsurile legislative necesare, spre a specifică o vîrsta minimă pentru căsătorie. Nu vor putea încheia legal căsătoria persoanele care nu vor fi împlinit aceasta vîrsta, în afară unei dispense de vîrsta încuviințate de autoritatea competentă, și anume pentru motive grave și în interesul viitorilor soți.
Articolul 3
Toate căsătoriile trebuie să fie înscrise de autoritatea competentă într-un registru oficial.
Articolul 4
1. Prezenta convenție va fi deschisă, pînă la 31 decembrie 1963, semnării de către toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite sau membre ale uneia dintre instituțiile specializate și de către celelalte state pe care Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite le va fi invitat sa devină părți la convenție.
2. Prezenta convenție este supusă ratificării, iar instrumentele de ratificare se vor depune pe lîngă Secretariatul General al Națiunilor Unite.
Articolul 5
Toate statele vizate la paragraful 1 al art. 4 vor putea adera la prezenta convenție.
2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngă Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 6
1. Prezenta convenție va intra în vigoare în cea de-a nouazecea zi ce va urma datei depunerii celui de-al optulea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenția sau vor adera la aceasta după depunerea celui de-al optulea instrument de ratificare sau de aderare, convenția va intra în vigoare în cea de-a nouazecea zi ce va urma datei depunerii de către acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
Articolul 7
1. Orice stat contractant poate denunta prezenta convenție prin notificare scrisă adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.
Denunțarea dobîndește efect după un an de la data la care secretarul general a primit notificarea acesteia.
2. Prezenta convenție va inceta de a fi în vigoare începînd de la data la care dobîndește efect denunțarea care va readuce numărul părților la mai puțin de opt.
Articolul 8
Orice diferend între doua sau mai multe state contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenții, care nu va fi fost soluționat pe cale de negocieri, va fi supus, spre a decide, Curții Internaționale de Justiție, la cererea tuturor părților aflate în diferend, afară dacă numitele părți nu au convenit asupra unui alt mod de reglementare.
Articolul 9
Se vor notifica, de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, tuturor statelor membre ale organizației și statelor nemembre vizate
la paragraful 1 al art. 4 din prezenta convenție:
a) semnăturile date și instrumentele de ratificare primite potrivit art. 4;
b) instrumentele de aderare primite potrivit art. 5;
c) data la care convenția va intra în vigoare potrivit art. 6;
d) notificările de denunțare primite potrivit dispozițiilor paragrafului 1 al art. 7;
e) încetarea rezultată din aplicarea paragrafului 2 al art. 7.
Articolul 10
1. Prezenta convenție, ale carei texte în limbile engleza, chineza, spaniola, franceza și rusa fac deopotrivă credința, va fi depusa în arhivele Organizației Națiunilor Unite.
2. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va comunică o copie, certificată conform convenției tuturor statelor membre ale organizației și statelor nemembre vizate la paragraful 1 al art. 4.
Drept pentru care subsemnații, împuterniciți în regula, au semnat în numele guvernelor respective prezenta convenție, care a fost deschisă semnării la sediul Națiunilor Unite, la New York, în 10 decembrie 1962.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.