Decizia nr. 676/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 411 alin. 1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 411 alin. 1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Dan Paul în Dosarul nr. 9.979/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 București.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează plenul că, la dosar, partea Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București a depus o cerere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9.979/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 411 alin. 1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă.
Excepția a fost ridicată de Viorel Dan Paul într-o cauză având ca obiect o contestație la executare silită.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textele de lege criticate aduc atingere art. 44 alin. (2) teza întâi și art. 20 din Constituție, precum și art. 7 și 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În acest sens, arată că prin art. 720^8 din Codul de procedură civilă se atribuie caracter executoriu sentințelor pronunțate în primă instanță în cauze comerciale, fără ca acestea să fie definitive și fără obligarea părții care solicită executarea la plata unei cauțiuni. Așa fiind, se instituie o diferență de tratament juridic între părți, fundamentată doar pe natura cauzei, și care contravine prevederilor constituționale și convenționale invocate.
Totodată, dispozițiile art. 411 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal prin lege a proprietății private, deoarece instituie un termen de o zi pentru executarea debitelor constatate printr-o hotărâre judecătorească nedefinitivă, debite care au un caracter incert și provizoriu. Astfel, atunci când executarea se face asupra bunurilor mobile ale debitorului, nu mai este posibilă întoarcerea acesteia în situația în care debitorul ar câștiga în calea de atac a apelului.
Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți, mai pregnant în materie comercială, fără a se aduce atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile supuse controlului de constituționalitate nu aduc atingere principiului egalității în fața legii, întrucât acestea nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situațiile menționate în ipoteza normei, fără a institui un regim discriminatoriu pe considerente arbitrare.
De asemenea, cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 411 alin. 1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă, față de prevederile art. 44 alin. (2) din Constituție și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, se constată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 411 alin. 1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
Articolul 411
alin. 1: "Dacă în termen de o zi de la primirea somației debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc de pe lângă instanța de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deținute de un terț."
Articolul 720
^8: "Hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea."
Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal prin lege a proprietății private și art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, din Legea fundamentală, precum și în raport cu art. 7 privind dreptul oamenilor la o egală protecție a legii și dreptul la o egală protecție împotriva oricărei discriminări și art. 17 privind dreptul la proprietate din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că prevederile art. 720^8 din Codul de procedură civilă dau expresie principiului celerității în ceea ce privește executarea hotărârilor pronunțate în cauze comerciale, instituind în acest scop un tratament juridic diferențiat pentru părțile unui litigiu comercial.
Această diferențiere, determinată de natura litigiului, nu constituie însă o discriminare în sensul prevăzut de dispozițiile art. 7 privind dreptul oamenilor la o egală protecție a legii și dreptul la o egală protecție împotriva oricărei discriminări din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Curtea observă că nu pot fi reținute nici susținerile autorului excepției potrivit cărora dispozițiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă aduc atingere art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție și art. 17 privind dreptul la proprietate din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece, în situația admiterii apelului și a schimbării în tot sau în parte a hotărârii care a fost deja executată, cel prejudiciat are dreptul la întoarcerea executării.
Cât privește susținerea autorului excepției potrivit căreia art. 411 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal prin lege a proprietății private din Constituție, deoarece instituie un termen de o zi pentru executarea debitelor constatate printr-o hotărâre judecătorească nedefinitivă, debite care au un caracter incert și provizoriu, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută.
Astfel, autorul excepției pleacă de la o premisă greșită constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum și de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, "în condițiile legii organice".
Așa cum a statuat Curtea în mod constant în jurisprudența sa, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 411 alin. 1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Dan Paul în Dosarul nr. 9.979/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.